Prea sus e slava cerului Tãu Doamne
atât de lung e drumul pânã la noi
Te-am aşteptat sã mai cobori din rugãciuni
sã tãiem împreunã pamblica râului
sã mai cãlãtorim şi noi ca stâncile cãtre nisip
numai aşa mãrunţiţi te mai putem simţi printre celule
acum cînd praful tuturor aşteptãrilor
ni-l va spãla valul strãdaniilor
ar trebui sã mai coboare şi sfinţii din tencuieli
sã rosteascã prin munţii fericirii iubirea
sã intre cinele de tainã mai des prin orfelinate
scãldãtoarea Betezdei în altarul spitalelor
cãci numai Tu ne cunoşti
curgerea zbuciumatã de la naştere spre moarte
aşa
când toate corãbiile zilelor noastre
ne stau cu pânzele ciulite spre Tine
iar noi ne lãudãm prin biserici
cât de repede curgem
