în graba lui de a-i seduce celulele
ades a uitat sã-i dãruiascã iubire
a vãzut la ea doar floarea gingaşã a plãcerii
de aceea i-a oferit numai fluturii vederii
i-a învãţat sã zboare pânã la ţãrmul pielii
o colinda ca vântul cu gestul învolburãrii
cãci se temea de ea ca mâna de lucrul neatins
oricum va trebui sã înveţe de la albine limbajul
de la aborigeni sã audã vorbind sãgeata ierbii
dar mai ales tot adevãrul şoptit de taina minţii
doar apoi ar putea visa s-o mângâie timid
pe sub pragul prin care se intrã direct în suflet
aşa precum
miezul de noapte pãtrunde în noaptea nunţii
şi îşi furã luna ca pe propria mireasã
