Mi-am fracturat galopul cãzându-l de pe cal,
pulsu-i de ceasornic cu timpul spart în douã
acum îmi ţin în braţe osul femural
sã nu mi-l înhumeze în iarbã-un strop de rouã.
Habar n-am cum şi când în gleznã m-a lovit
privesc spre cer cum zboarã un stol de respiraţii
am inima cu ochii roşii, la zenit
îmi face semn cu mâna o razã printre spaţii.
Aş zbura uşor, dar îmi e grea celula
a rãmas gravidã cu un gamet nebun.
Alerg îngenunchiat în rugãciuni. Rotula
e pasul meu rotund.
Mai trap.
Mai nu ştiu cum.
