acum învârt ceasul inimii în gând
ţin pulsul pe noptierã la pozele cu vise
privesc cum nepãsarea metalului bãtând
îmi ţine iar pleoapele nesomnului deschise
cu dosul minţii aş şterge tot ostenitul zilei
prea trag un tren de gânduri pe şina de pãreri
le-am adunat cu trudã prin ocnele argilei
unde am moşit sã nascã o zi fãrã dureri
dar tot mã simt închis ca-n temniţa de galben
martore mi-s frunzele trupului ce-mi cad
le prind aici mai jos cu malurile palmei
în lacu-n care sistolele pulsului îmi tac
