pe simon bolivar m-am întâlnit cu o furnicã
ne tãiem în priviri
eu am garda prea sus
ea şi-a îmbrãcat centura neagrã
eu mi-am tras pe faţã
frica de a o privi ca pe o pradã
nu ştiu cât de mic îmi vede ea trupul
dar mã fugãreşte o angoasã ca o himenopterã
parcã
ar trebui sã ispãşesc doar eu pedepsele speciei
mã simt surpat în mine ca un everest în gânduri
sinele meu s-a retras dupã stânca bordurii
parcã am fost hirotonisit cu mir sfinţit de stres
chiar şi aşa am fost rãstignit pe o cruce de aer
îmi sângereazã privirea şi
acum lancea sprâncenei
mã împunge cu o încruntare într-o coastã a arcadei
am presentimentul
cã voi fi vândut ca un martir ereditãţii
pentru delictul de a fi fost ucigaşul inconştient
al atâtor mãicuţe înveşmântate în negru
din ordinul cãlugãresc al himenopterelor