trupul îmi coboarã în oase neîmpãcat
toate celulele-l îndeamnã spre ispitã
ar deveni înger nezburat
deşi îşi târãşte-n carne sângele
adicã
s-ar naşte altul din cel prea înhãmat
la herghelia minţii biciuit la Naiba
sã orbiteze în rostul aripii-omoplat
o bãtaie o zi
altã bãtaie alta
şi rânduri
rânduri scrie-şi-ar pe aerul albit
de zbuciumul aripii atâtea gânduri bune
cât timp îi va zbura fluidul şerpuit
sânge luminos printre celule
cât timp îi va rãmâne vers nevãtãmat
şi-n gol de alveole loc de respiraţii
cât va preface veghea în vis încoronat
şi-i va cânta-n ureche lumina printre spaţii