îţi cauţi prin carnea arterelor anii
dar eşti mereu împreunã cu ei
de atâtea ori ţi-ai rotit în inele tulpina
le-ai îndrãgit orbita ca pe o singurã cale
-oho cum ţi-a îmblânzit biciul vremii gândirea
ca pe o pasãre adãpostitã sub ţigla ţestei
chiar aşa
de atâtea ori ţi-au picurat în timpane
otrãvurile foamei
şi acum te mai temi de umbra lor cea roşie
dar nu uita !
numai ea te-a ţinut în braţe în clipele acelea
acum ai devenit înţeleaptã
reciţi mereu în tãcere rãbdarea
curgi prin inimã mai încet ca o pradã a sângelui
şi uite
cât de slobod printre ruinele vârstei pãşeşti
e timpul sã-ţi scuturi de pe gând frunzele toamnei
