uite cã am lãsat baltã şi trenul
prea se mişcã precum o omidã
ca orice tânãr am sã-mi dansez crucea la drum
un drum bãrbos cu plete albe de praf
l-aş pieptãna cu paşii mei mãrunţi
dar mersul mi s-a dezvãţat de paşi
ca o luntre ce pluteşte fãrã rame
am început sã încãrunţesc de nerãbdare
încã-mi duc viaţa sub umbrela pielii
la braţ cu sistola mea
din ce în ce mai albã şi mai frumoasã
dar care uite-o
pãşeşte din ce în ce mai încet
