am vãzut mãtasea ninsorii
cortinã cãdea peste spectacolul strãzii
am vãzut flãmânzii odihnindu-şi foamea
pe alba pernã a unui colţ de pâine uscatã
îndrãgostiţi ce se înşelau
îmbrãţişând aceeaşi singurãtate
am zãrit curajul sprijinit pe frica soldatului
ca cisma murdarã în spinarea ierbii
viscolul neadormit adãpostindu-se de frig
sub cearceaful unei frunze uscate
şi chiar am vãzut cu necredinţã
puntea de aur dintre viaţã şi moarte
cum între douã tãceri se întinde curcubeul visãrii
dar mai ales credeţi-mã cã am vãzut
ciungi care gesticulau cu memoria braţelor
şi acum
acum înfiez pentru suflet
doi orfani ce-şi extrag fericirea
din a.d.n.-ul unui zâmbet frumos
