pânã la urmã tot voi ajunge pe strada cea mare
urcat pe voce ca într-o caleaşcã
calul îmi va bate toaca în ritmul drumului
de la vecernie pânã la utrenie
cãci toate gândurile fac salturi la trap
transport câteva animale ciudate în cuşca toracicã
o inimã cu patru chipuri
cât pentru cele patru stãri sufleteşti
doi plãmâni ca vulturii prin care zbor pe rãsuflare
câteva sentimente în curs de domesticire
dar mai ales doamnelor şi domnilor
un stol de pãsãri colibri însetate
care vã scotocesc prin izvoare
dupã câteva lacrimi atât de iubite mie
cu ele îmi ung osiile caleştii pe care
unii o denumesc poezie
