Peste munţii trişti şi suri,
chipul tãu senin ca vara,
mi s-aratã ca o razã,
rai în nopţile adânci.
adormite culmi şi lunci,
îţi ascund tãcute taina,
strânsã-n pumni şi ochii blânzi,
ghimpe-n rãnile de lut.
şi nu ştiu dacã-i aieve,
vis de aur,
dulce strâns
de grumazul meu abrupt,
parcã ieri,
parcã demult,
adormeam în crude stânci.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iti multumesc.
Uneori imi iese, alteori nu.
Insa, ma bucur de apreciere.
