Ţi-e sufletul mai departe, copile,
Aştepţi sã te plângã strãbunii.
Nu aştepta nimic. Eşti frumos,
Aşa cu mâinile neterminate,
Cu visul tãu, aproape nãscând monştrii.
E bine, cu ploaia aşteptând o alta în loc,
Cu seceta nãscutã din indecizie,
Nu din rãzbunare. Astãzi se scot
Sfintele Moaşte afarã pentru determinare,
Nu pentru a cere îndurarea Cuiva.
E cald şi continuã sã se-ncãlzeascã. Soarele îşi doreşte mai mult
Sã încingã pãmântul,se-ndrãgostesc toate
Te şi se iubesc toate, absolut toate.
E cald şi ne doare...
Durere ce ne-ngroapã-n extaz.
