De ce nu se schimbã în bine ceva din mine? De ce acest 7 nu aduce încredere, iubire? De ce, Doamne, ne e noaptea mai neagrã şi ziua mai abstractã? Mã simt groaznic tocmai pentru cã nu simt nimic. Atunci când simt ceva, nu simt decât durere. Mi-e lene de moarte, de-aia nu-mi curm existenţa. Sinucigaşul s-a nãscut aşa. S-a nãscut bolnav de tristeţe şi de fricã. Ce strãmoş handicapat i-a transmis asta?
Zilele îmi trec fãrã sã le simt, fãrã sã îmi pese şi fãrã sã mã simt tânãrã. Uneori corpul, afundat în bãtrâneţea datã de obezitate, îmi trimite semnale cã am în mine mai multã tinereţe decât cred. Şi asta doar pentru a mã afunda mai mult în derizoriu.
Mi-e sufletul greu. Obez şi el de pãcate, cum îmi e trupul. Nu mã doare în clipa aceasta fenomenul în sine. Nu ştiu cum sã ies de aici. Şi de este o posibilitate de a ieşi de aici, atunci nu mai vreau sã încerc astfel. Nu merge, pur şi simplu nu mã ajutã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bine ai venit la noi! Printre randuri citesc tristete, revolta, renuntare, curaj...capul sus, zambeste, iubeste-te pentru ce esti si... la scris! E de treaba pe aici! Succes!