Cãlãtor fãrã destinaţie prin popasul acesta de lume. Mã opresc între voi şi vã citesc fiecãruia gândurile. Vã ating şi fiori reci îmi trec pe şira spinãrii ca un val hectic de cai sãlbatici şi vã citesc goliciunea din ochi şi nimic nu mã mai sperie. Nimic nu mã mai mişcã din lumea voastrã mizerabilã.. nici mãcar vântul macabru al unei dimineţi de martie târzie. Iar norii îşi fac rutina de dimineaţã, aşezându-se alene asupra cimitirului de oase, ce-mi constituie scheletul. Şi norii aceştia îmi dirijeazã dimineaţa tumultoasã de martie. Cu un fir subţire, aproape invizibil, mã ajutã a-mi deplasa corpul ãsta fãrã vlagã îndreptându-l cãtre tenebre diferite... şi mã plimb adesea prin tenebra cufundatã în perna mea încât nu mai ştiu care-mi e casa sau.. care mi-e viaţa.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îmi place acest gen de scriere,este din curentul nou vezi..IOAN S POP,mã bucur sã vãd ambiţii care îmbrãţişeazã aceastã îmbrãcãminte,aparent simplã,ce ascunde de altfel înţelesuri filozofice! Frumoasã Anatomia ta,dar puţin cam sumbrã,ce se deplaseazã "prin şira spinãrii ca un val hectic (lent)....norii se aşeazã pe cimitirul de oase" etc! Bine-ai venit!
