- Hello, mã mai ţii minte?
- Hello, dacã eşti cine cred eu cã eşti, credeam cã te-am pierdut demult!
- Ţi-am lipsit?
- În egalã mãsurã, şi tu şi absenţa ta.
- Ce-ai fãcut când am fost cu tine?
- Am fost meticuloasã în a te pierde.
- Dar în absenţa mea?
- Dar ce n-am fãcut sã te aduc înapoi?
- Şi acum cum mã simţi? Cu tine sau în afara ta?
- Te simt singurã şi rãtãcitã în a ajunge la mine, aşa cum a fost odatã, demult!
- Nu asta am întrebat!
- Eu asta am rãspuns şi îmi menţin rãspunsul. Urmãtoarea!
- Ce ai face ca sã fiu din nou a ta â€Ţaşa cum a fost odatã, demult"?
- Ce ai face şi tu ca sã nu mai rãtãceşti între cãutãri inutile. Ştii cã ne aparţinem una alteia.
- Ce ne separã, totuşi?
- Ei şi tu acum! O expresie în brizã auzitã pe o plajã şi....atât!
- Te-a conectat la prizã, expresia aia, nu?
- Pe mine? Dar se referea la tine şi la locurile prin care ai rãtãcit.
- Vezi? Ceea ce trebuia demonstrat! Exact expresia asta ne va aduce la un loc. Tu o auzi şi pe mine mã doare. Stai departe de locul desemnat de expresia de brizã, rezervã-mi o ecluzã de salvare şi, cândva, nu ne vom mai fi sado-masochiste reciproc.
- Şi ce altceva?
- Nu vorbi despre scindarea oscilantã dintre noi. Indiferent cã ne suntem, la bine, sau cã nu ne suntem, la ne-bine.
- Mã bucur cã mai revii din când în când; egal mã bucur cã te pierd din când în când. Jocul ãsta de-a v-aţi ascunselea îmi place.
- Cât de mult?
- Atât de mult încât vreau sã fie numai jocul nostru, sã nu mai amestecãm strãini, care sã ne separe sau sã ne apropie.
- Vezi, aici se terminã revederea noastrã. Eşti obositã şi te contrazici. Douã lucruri îţi mai zic: strãinii îţi fac jocul frumos şi, deşi, e în plus, hello, eu sunt mintea ta care îţi dã material de îmblânzit.
- În starea de acum, te-am recunoscut! Sã mã ierţi când nu se va întâmpla nici sã te recunosc, nici sã te îmblânzesc.
- Joacã-te şi îmblânzeşte-mã! Ştii cã ne iubim!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Text ce-mi sugereazã schimbul de pade dintr-o parotidã de tenis.
