Murim ca maine, fara planset, fara jale
Lumina ce din ochi se stinge
Spre-a lumina o alta cale
Zbura-va lin tot inspre nori,
Cu porti deschise spre alti zori
In vreme ce trupul ingropat in tina
Va odihni tacut, far’ de lumina,
De truda zilnica a zecilor de ani
Ce brazde-n el sapat-au si-au zamislit orfani.
Asa ne trece viata, tot cu o zi mai mult
Spre clipa care-apune la un oftat de-amurg,
Ca la final de drum, drept bun ramas,
S-apara rece, pala, oprita la popas.
