Iubito,
îţi dau o veste bunã:
trandafirul pe care
în suflet mi l-ai sãdit
în ziua când ne-am despãrţit
a-nflorit.
L-au ajutat sã odrãsleascã
amare, fecunde,
lacrimile durerilor tale profunde.
Acum, de la el,
întreg sufletul mi-e înmiresmat,
mi s-au mai îndulcit
chiar şi rãnile lãsate de pãcat.
Doar cã ţepii lui ascuţiţi
ca acele de pin
mã mai zgârie pe vise
uneori, când suspin.
Dacã destinele noastre
se vor mai întâlni
ţi-l voi dãrui.
Dacã nu, când voi pãtrunde
în lumea eternului soare
îl voi dãrui Preasfintei Fecioare.
