Cred cã secolul XX a fost numit secolul vitezei pentru cã acest secol a accelerat viteza omului spre Sfârşitul lumii.
E-adevãrat, cu o floare nu se face primãvarã. Dar cei din jurul respectivei flori se pot bucura de existenţa ei, admirând-o şi mirosind-o, iar cei de departe pot veni la ea.
Când eram tânãr magistrat, mã simţeam foarte încântat atunci când poliţiştii mã salutau cu formula: Sã trãiţi ! Acum am devenit impasibil. Singurele mângâieri ale mele sunt astãzi momentele în care mã întâlnesc cu oameni (arieni sau ţigani, senatori sau gunoieri, ortodocşi sau budişti) care rezoneazã plãcut la cuvântul iubire şi care reacţioneazã reverbativ la bãtãile inimii mele.
M-am întrebat odatã cum poate Dumnezeu sã fie în milioane de locuri, în acelaşi timp. Rãspunsul mi-a venit de la soare: şi el poate sã pãtrundã prin milioane de ferestre, în acelaşi timp.
Nu avem nevoie de legi mai bune, nu avem nevoie de instituţii noi, nu avem nevoie de sfaturi din afarã, nu avem nevoie nici mãcar de gânduri mai profunde. Avem nevoie doar de puţinã dragoste în plus. Atât.
Dumnezeu îi spune fiecãrui om: Sunt deja în inima ta. Cautã-Mã puţin mai adânc !
Discutam, cândva, cu nişte colegi, despre legalizarea homosexualitãţii şi a prostituţiei. Le-am spus, argumentat, cã sunt total împotrivã şi ei mi-au rãspuns cã din punct de vedere religios am dreptate, însã din punct de vedere social, economic, politic, igienico-sanitar este beneficã legalizarea lor. Le-am replicat cã ei nu înţeleg un lucru elementar: poţi vorbi despre orice din punct de vedere social, economic, politic, cultural etc., dar puncte de vedere religioase nu existã. Pentru cã Dumnezeu nu are puncte de vedere, nici opinii. Dumnezeu are PORUNCI. Vrei sã le respecţi, te duci în Rai. Nu vrei sã le respecţi, te duci în iad. Punct.
Când omul are puncte de vedere contrare poruncilor divine, aceste puncte de vedere devin pete pe creier, care o fac pe maimuţã sã roşeascã de ruşine cã este uneori comparatã cu omul.