Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Experienta este singura in stare sa ne ofere informatie reala despre viata!» - [Mircea Eliade]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20215950  
  Useri online:   11  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ ESEU ]
Titlu: Fotbalul şi celelalte sporturi - IV
Într-o astfel de lume creştinul nu are ce cãuta. Iar cei care participã la ea şi îşi zic creştini, sunt creştini numai cu numele. Insuficient pentru mântuire.
Creştinul adevãrat – sportiv sau suporter – cautã în sport frumuseţea şi corectitudinea luptei, onestitatea, prietenia, sãnãtatea, bucuria realã. Aceastã bucurile nu este condiţionatã de prestaţia echipei favorite, de maniera de arbitraj, de atitudinea galeriei adverse. Nu este condiţionatã nici mãcar de rezultatul întrecerii. Toţi ştim sã jubilãm la victorii. Dar adevãratul învingãtor este cel care, dacã a pierdut, uitã sã caute vinovaţi sau vinovãţii şi se duce senin, vesel, spre cel victorios, îi strânge mâna şi îi spune sincer, fãrã ironie sau ipocrizie : "Felicitãri ! Astãzi ai fost mai bun ca mine" ! Învingãtor este cu adevãrat şi cel care, deşi a câştigat, nu uitã sã-şi punã o mânã pe umãrul învinsului sãu şi sã-i zicã : "Astãzi eu am fost mai bun, dar data viitoare poate o sã câştigi tu".
Iatã o frumoasã poveste adevãratã, cu eroi anonimi (pentru noi, nu şi pentru Dumnezeu), povestitã de Cristian Ţopescu şi Virgil Ludu : Campionul primeşte medalia de aur, ruptã din soare şi din flori… Învinşii, medalii de argint şi bronz şi strângeri de mâini. Campionul adesea mai este şi sãrutat. Învinşii repetã uneori gestul, din prietenie, candoare, sau pentru TV. Dar iatã, campionul ia câte o floare din buchetul sãu şi o oferã învinşilor care, în fond, puteau fi tot atât de bine, astãzi, învingãtorii sãi. Învinşii, pânã acum câteva clipe îngânduraţi şi trişti, zâmbesc. Cu înţelegere şi, parcã, cu dragoste. Gestul acesta nu-l vor uita. Şi-n ziua în care ei vor fi pe locul cel mai înalt de pe podium, vor împãrţi frãţeşte florile. Aşa cum au adunat în ani strãduinţele, speranţele, visele.
Învingãtoare pot fi şi galeriile, atunci când nu este nevoie de garduri sau forţe de ordine pentru a le separa, atunci când se aplaudã reciproc şi îşi încurajeazã în mod sportiv echipa sau jucãtorul, atunci când în loc de petarde sau sticle aruncã cu flori. Învingãtor poate fi şi arbitrul, atunci când, la finalul meciului, ştie cã nu a favorizat nici o echipã şi cã, dacã a greşit, ca om, nu a fãcut-o intenţionat.
Şi uite cã învingãtori pot fi toţi participanţii la o întrecere sportivã, atunci când îşi aduc aminte cã înainte de toate sunt oameni, fii ai lui Dumnezeu şi fraţi unii cu alţii.
Iar dacã existã un învins (şi bineînţeles cã în sport existã), acela trebuie neapãrat sã fie, fiecare, el însuşi, indiferent cã e jucãtor, suporter, arbitru, antrenor. Pentru cã "cea mai mare victorie a cuiva este de a se învinge pe sine" (Epictet, P.Calderon). Şi dacã totuşi vrei sã fii mânios, singura mânie pe care trebuie sã o încerci, când faci sport, este aceea de a voi sã fii mai bun (Paul Vialar).
Creştinul adevãrat, chiar dacã este campion mondial, se remarcã prin talent şi modestie, prin inteligenţã, hãrnicie, condescendenţã, patriotism. Din contrã, falsa vedetã indispune, iritã, stârneşte proteste. Ea nu are nici una din virtuţile adevãratei vedete. Este cabotinã, penibilã, contrar legii sportului. O astfel de vedetã este o insultã adusã spiritului sportiv, echilibrului de forţe din joc, o ameninţare a armoniei. Şi nimeni şi niciunde în lume nu va aplauda o falsã vedetã, aşa cum nimeni nu se va entuziasma de o splendidã bijuterie… falsã (C.Ţopescu, V.Ludu). Este greu sã câştigi, dar este şi mai greu sã meriţi acest lucru din plin.
Trebuie sã se înţeleagã odatã cã spiritul sportului este contrar celui al rãzboiului şi cã spaţiile consacrate manifestaţiilor sportive sunt lãcaşe de educaţie şi culturã, nu de manifestare a unor instincte primare.
Ce performanţe sportive s-ar atinge dacã sportivii, în loc sã se risipeascã în cãutarea unor ţapi ispãşitori pentru înfrângeri, s-ar autoanaliza, cãutând propriile lor defecte şi încercând sã le elimine treptat ! Ce prost s-ar simţi arbitrii care, realizând cã au greşit, nu ar fi atacaţi de nimeni ! "Sã te cunoşti, sã te stãpâneşti, sã te învingi, iatã frumuseţea eternã a sportului, aspiraţiile adevãratului sportiv şi condiţiile succesului sãu" (Pierre de Coubertin). Maximum imperium imperare simi est.
În prima jumãtate a secolului al XIX-lea Thomas Arnold, un diacon din Lancham – o micã localitate englezã, situatã în apropiere de Oxford – a pus bazele a ceea ce astãzi, în lumea sportului, se numeşte "fair play", adicã joc loial în raporturile dintre componenţii aceleiaşi echipe dar, în primul rând, faţã de adversar.
Spiritul de "fair play" înseamnã onoarea jocului, respectul total faţã de regulile de joc, faţã de adversar şi coechipier, seninãtatea cu care se primeşte rezultatul unei lupte sportive, indiferent dacã este vorba de victorie sau înfrângere, comportamentul sportiv, civilizat, cu publicul, cu arbitrii, cu antrenorii, cu ziariştii, loialitatea faţã de culorile clubului.
Creştinul adevãrat observã cã nu era nevoie de "inventarea" acestui fair play. El regãseşte în paginile Sfintei Scripturi şi în slujbele bisericeşti toate caracteristicile unei asemenea stãri de spirit, dar mult mai profundã şi numitã altfel : iubire, caracteristici pe care le transpune în practicã nu numai cu prilejul unor întreceri sportive, ci în întreaga sa viaţã. Cãci, nu-i aşa, întreaga viaţã a omului este o întrecere continuã. Cei care câştigã vor primi cununa mântuirii, dupã cuvintele Sfântului Apostol Pavel : "Oare nu ştiţi cã toţi cei ce aleargã în stadion toţi aleargã, dar numai unul ia premiul ? Deci, aşa sã alergaţi, ca sã luaţi darul. Şi oricine se luptã, se înfrâneazã de la toate : ei sã ia o cununã stricãcioasã, iar noi una nestricãcioasã. Drept aceea, eu aşa alerg, şi nu orbeşte. Mã lupt cu pumnul, dar nu ca unul care bate vãzduhul; ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl robesc ascultãrii, ca nu cumva altora propovãduind, eu însumni sã mã fac netrebnic" (I Corinteni 9, 24-27; Romani 9, 16; Galateni 5,7).
Toţi au posibilitatea sã câştige, însã nu toţi doresc. Iar din cei care doresc, unii încearcã sã învingã prin mijloace frauduloase. Însã, conform cuvintelor aceluiaşi Sfânt Apostol, "de nu se luptã cineva (la întreceri), nu se încununeazã, dacã nu se luptã dupã lege" (II Timotei 4,7; I Timotei 6, 12).
O formã de manifestare a dragostei creştine în sport este spiritul de echipã, evidenţiat prin credinţã şi dragoste faţã de culorile clubului, ani nenumãraţi la acelaşi club, cu aceiaşi colegi, încredere reciprocã, prietenie, modestie, capacitate de sacrificiu în momentele dificile. Generalul englez Hunt, conducãtor al unei expediţii învingãtoare pe Everest, spunea cândva cã membrii echipei sale trebuie "mai întâi de toate sã fie prieteni, sã poatã dovedi în clipele neprevãzute şi grele ale luptei, care nu lipsesc niciodatã, încredere unul în altul, spirit de echipã. Fãrã aceasta este inutil sã pleci la drum şi zadarnic sã încerci sã învingi imposibilul" !
O altã formã de manifestare a iubirii creştine în domeniul sportului o constituie aspectul acordat adversarului, înţeles ca aproapele tãu, ca persoanã ce valoreazã în ochii lui Dumnezeu tot atât ca şi tine, ca sportiv ce a muncit şi el din greu pentru a ajunge sã concureze cu tine. Respectându-ţi adversarul te respecţi de fapt pe tine însuţi şi apreciind valoarea lui scoţi în evidenţã reala ta valoare, neumbritã de orgolii ieftine, de invidie ori de vanitãţi.
Antrenorul de rugby Pik Colibaşi mãrturisea : "Durerea fizicã întâlnitã în meciurile de rugby m-a fãcut sã înţeleg de ce… nu mã doare. Acceptasem în prealabil cã şi adversarul are dreptul sã mã loveascã când mã placheazã şi impactul îl consideram ca pe ceva normal. Ai fãcut un pas înainte în gândirea ta în momentul în care accepţi cã şi adversarul are aceleaşi drepturi ca şi tine, <> sportului şi jocul vieţii. Ai reuşit TU sã nu te consideri ceva deosebit, cãruia nu trebuie sã i se întâmple nimic rãu şi poţi sã te socoteşti integrat în colectivitate. De aceea senzaţiile şi sentimentele trãite pe terenul de sport trebuie sã le treci prin filtrul minţii, al gândirii logice, pentru a reţine valoarea eticã a experimentului în comportarea ta ulterioarã".
Însã cea mai înaltã formã de manifestare a dragostei creştine în sport este ajutorul dat adversarului la nevoie. Pentru a ilustra acest fapt, redãm aici o întâmplare povestitã de dr. Virgil Ignat,un cunoscut schior român de la jumãtatea secolului trecut :
"Prin anul 1950 participam la faza finalã a unui concurs de schi între departamentele Ministerului Forţelor Armate, Sindicate şi Universitar, numãrându-mã printre favoriţi. În ziua concursului timpul s-a schimbat brusc, o zi superbã, însoritã, urmând unui timp geros şi mohorât, care transformase zãpada de pe pârtia de concurs în gheaţã. Cerasem schiurile pentru gheaţã, dar o bunã parte a pârtiei era bine expusã la soare şi s-a muiat ceara cu care erau unse, schiurile mele devenind o piedicã pentru alunecare. M-a cuprins disperarea vãzând nãruite speranţele mele, deoarece mi-ar fi trebuit o altfel de cearã, pe care nu o aveam, ceea ce era echivalent cu pierderea concursului. Atunci, ajutorul mi-a venit de unde mã aşteptam mai puţin şi anume din partea principalului meu concurent, reprezentantul departamentului M.F.A., maiorul Auricã Dobrescu. Acesta, vãzând situaţia fãrã ieşire în care mã gãseam, cautã în sacul lui şi îmi oferã ceara mult doritã, pentru care aş fi dat şi luna de pe cer cu un minut mai înainte. Surprins, nu mi-a venit sã cred cã tocmai el mã scosese din încurcãturã şi i-am replicat cã prin ajutorul sãu riscã sã piardã cursa, egalându-mi şansele. El mi-a rãspuns cã îşi dã seama de situaţie, dar considerã cã nu ar fi drept sã profite de avantajul pe care i-l oferea hazardul, aşa cã, dorind sã concurãm în condiţii egale, mã roagã sã accept oferta. Concurând într-o cu totul altã stare de spirit am câştigat concursul, el clasându-se pe locul al doilea. De pe treapta a doua a podiumului de premiere Auricã îmi zâmbea fericit de parcã el ar fi fost câştigãtorul. Şi de fapt, în aceastã întrecere el a fost veritabilul învingãtor, cãci pe lângã argintul medaliei, a câştigat aurul unei mãreţii sufleteşti deosebite şi prietenia tuturor martorilor acestei întâmplãri. Aşa i-am şi spus, mulţumindu-i din suflet pentru gestul sãu mãrinimos, chiar în momentele premergãtoare primirii medaliilor şi i-am rãmas prieten credincios pe viaţã, prietenie pe care de atunci nimeni şi nimic nu a reuşit sã o tulbure".
În acest moment în lume se desfãşoarã sute de competiţii sportive. Oare ce s-ar întâmpla dacã toate aceste competiţi ar fi întrerupte pentru o vreme iar sportivii, spectatorii, oficialitãţile şi-ar îndrepta puţin privirea spre adâncul etern şi albastru al cerului, unde locuieşte Singurul şi Adevãratul Dumnezeu?





Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Ion AVRAM, Prin vaile golgotei, Ed.Dominus, Galati, 2002
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN