Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Poate putem afla ce suntem, dar nu vom sti niciodata ce putem fi.» - [Shakespeare]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20212261  
  Useri online:   7  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ ESEU ]
Titlu: Primãvarã, mamã şi moarte


Motto: ŢPrimãvarã care-ai fost,/
Nu veni, n-ai niciun rost,/
Poţi sã pleci, suntem reci,/
Iarnã ni-i pe veci!"
(Adrian Pãunescu)



ŢPe nesimţite, în liceu m-am trezit cã sunt anumite taine pe care le înţelegeam. Înţelegeam de ce fluturele de pãdure are aripile de culoarea scoarţei de copac, de ce ariciul este prevãzut cu ţepi, de ce bãrbãtuşii atâtor pãsãri sunt mai exuberant împodobiţi decât femelele. Natura>> fãcuse toate acestea ca sã-i camufleze, sã-i apere... Existau, deci, anumite legi pe care le puteai descifra – şi atunci toate lucrurile cãpãtau înţeles şi noimã. Lumea nu se mai arãta ca o aglomerare de vietãţi şi întâmplãri fãrã legãturã între ele, ci se dovedea a fi rezultatul unei voinţe unice şi irezistibile. Aşa cum mi se revela ea din lecţiile lui Moisescu, profesorul meu de Ştiinţe naturale, Natura>> era însufleţitã de un singur elan: acela de a crea viaţa şi de a o menţine, în pofida tuturor piedicilor şi dezastrelor" (Mircea Eliade).
Împotrivindu-se cu înverşunare acestei ŢNaturi", tocmai mamele speciei umane îşi ucid copiii în pântece fãrã cea mai micã remuşcare ori dacã îi nasc îi lasã pe drumuri. Femei nebune care şi-au avortat pruncii au existat întotdeauna. Dar astãzi omenirea a ajuns într-un aşa hal de rãtãcire, încât societatea întregã considerã avortul ca pe ceva normal, firesc, iar medicii (care au depus jurãmântul lui Hippocrate, jurând : ŢNu voi da nici unei femei o prescripţie avortivã!") îndeamnã fãrã responsabilitate mamele sã-şi avorteze copiii şi le asigurã asistenţa medicalã în acest scop, ucigându-i în trei schimburi, ca pe nişte cobai. Nici în rãzboaie nu mor atâtea fiinţe umane câte ucid cu sânge rece mamele şi medicii ginecologi. Mare va fi pedeapsa lor în veacul viitor!
ŢUn om, un animal, un copac, o floare, un firicel de iarbã, o gânganie cât de micã, toate sunt puse întâi sã le iubeşti. Dragoste, nu folosinţã: aici e sensul existenţei lor în preajma ta (...) Dragostea coboarã pe Dumnezeu pe pãmânt, îl face prezent în fiece fiinţã, în fiece plantã sau lucru (...) Dragostea, dragostea plinã şi nestãvilitã este calea transfigurãrii, adicã a naşterii din nou în spirit a lumii acesteia, singurul ei fel de a fi acceptatã de cãtre un om adevãrat. Un aer curat, plin de darurile grãdinilor nevãzute, pluteşte în preajma omului ce urcã crestele aburite de respiraţia setei lui de absolut.(...) Cine nu a iubit un mesteacãn, cine nu a simţit fiorul apelor sau nu s-a apropiat de o floare, cine n-a iubit o carte, un tablou sau o icoanã, acela a trãit într-un pustiu." (Ernest Bernea).
Sã ştie orice femeie care şi-a ucis copiii, în orice chip, cã nu va scãpa de pedeapsa lui Dumnezeu. Sã nu spunã cã era conceput copilul numai de o zi sau de un ceas, pentru cã Dumnezeu nu cautã la timp, ci la intenţia gândului. Dacã cineva ar semãna în ţarina sa grâu, porumb sau altceva şi altul, venind, i-ar distruge semãnãtura sa, nu l-ar da în judecatã şi nu i-ar cere despãgubire? Şi atunci credeţi cã Dumnezeu va lãsa nepedepsiţi pe cei ce distrug sãmânţa şi ţarina unde se zãmislesc prunci?
Conform statisticilor efectuate, din 1990 pânã în 2010 au fost operate în România cca 20 (douãzeci) de milioane de avorturi! Douãzeci de milioane de suflete nevinovate rãpuse înainte de a vedea soarele, tocmai de cãtre mãmicile lor. Numai Bunul Pãrinte ştie câţi dintre aceşti copii urmau sã devinã mari teologi, filosofi, artişti, savanţi, politicieni cinstiţi ş.a.m.d., poate chiar oameni sfinţi ai Bisericii, care ar fi contribuit la renaşterea spiritualã şi materialã a ţãrii! Unde mai pui cã totodatã s-ar fi dublat populaţia ei? Pe când aşa, din cauza avorturilor pe care le fac românii suntem în pericolul de a ajunge sã fim stãpâniţi de naţiunile conlocuitoare şi de a pieri ca popor!
Citim adesea prin ziare sau vedem la televizor crime înfiorãtoare, criminali în serie fãrã raţiune, fãrã conştiinţã, şi ne umplem de furie, grãbindu-ne sã ne exprimãm indignarea; declarãm sus şi tare cã asemenea indivizi nici nu meritã sã fie numiţi oameni, ci fiare, bestii şi le pronunţãm sentinţa pe care credem cã o meritã: pedeapsa cu moartea. Dar, vai! Câţi dintre noi s-au gândit vreodatã cã o femeie care a fãcut 3 – 4 avorturi intenţionate nu este cu nimic mai presus decât un ucigaş în serie de la TV ? Sau cã folosirea blestematului prezervativ, a pilulelor anticoncepţionale sau a altor metode asemãnãtoare înseamnã acelaşi lucru: crimã în serie? Ba înseamnã încã ceva mult mai grav, deoarece criminalii celebri (Jack Spintecãtorul, Râmaru, Anders Breivik, teroriştii-kamikaze etc.) ucideau oameni de o anumitã vârstã, pe care nici nu-i cunoşteau, în timp ce copiii avortaţi sunt ucişi de cãtre chiar mamele lor, într-un moment în care nu au nici mãcar şansa de a se putea apãra. Şi e încã şi mai grav, pentru cã pruncii avortaţi nu au putut beneficia de Sfântul Botez, singurul în mãsurã sã le deschidã porţile Raiului.
ŢSe observã o laşitate şi o fãţãrnicie strigãtoare la cer la cei ce într-un acces de Ţumanism" de buzunar militeazã pe de o parte pentru anularea pedepsei cu moartea şi pe de alta cer cu insistenţã legalizarea avorturilor; cei ce se sting de mila unui criminal condamnat la scaunul electric şi în acelaşi timp privesc indiferent cum moare o jumãtate din populaţia pãmântului înainte de a vedea lumina zilei; cei ce aruncã cu pietre într-o femeie ce şi-a abandonat copilul nou-nãscut şi, totodatã, aduc flori alteia, care tocmai şi-a omorât pruncul într-un spital bine amenajat. Este greu de crezut cã anume astfel de progresişti>> ar reprezenta adevãrata elitã a unanitãţii" (Mihai Costiş).
Însãşi natura ne învaţã: primãvara totul se naşte din nou, revine la viaţã, se dinamizeazã. Ghioceii se strecoarã cu putere prin pãtura de zãpadã şi îşi scot clopoţelul la luminã, zâmbind cãtre soarele tot mai srãlucitor. Mugurii, firavi, dar plini de vitalitate, sparg în mod miraculos coaja groasã a copacilor şi ies la luminã. Toate florile şi plantele îşi scot mlãdiţele din pãmânt cu poftã de viaţã. Animalele ies din hibernare şi se zbenguie fericite prin verdeaţa proaspãtã a pãdurilor în extaz. Femelele tuturor speciilor de animale îşi nasc puii şi îi hrãnesc cu un soi de dragoste instinctualã. ŢDumnezeu n-a creat toate aceste lucruri ca sã le lase sã trândãveascã…Astrele şi planetele nu sunt tândave; marea se zbate de la un ţãrm la altul…; pãmântul de asemenea nu leneveşte…Ceea ce se consumã firesc în el, pãmântul îl reîmprospãteazã şi îl face din nou…Toate se muncesc ca sã nascã ceva…" (A.Daubree). Numai mamele speciei om îşi ucid copiii, în coautorat cu doctorii iadului, fiind încurajate de cãtre soţii, iubiţii, pãrinţii şi prietenii lor. Totul se rezumã la plãcerea fizicã, şi ca sã-l Ţpãcãlim" pe Dumnezeu ne pricepem sã inventãm mii şi mii de scuze (cã suntem sãraci, cã avem deja mulţi copii, cã trebuie sã ne terminãm studiile, cã încã nu ne-am cãsãtorit, cã existã pericolul sã moarã mama, cã existã pericolul ca pruncul sã se nascã bolnav, cu malformaţii etc.). Ţ…Jumãtate din umanitate e destituitã din rostul ei: femeia. (…) Ceva a intrat în eclipsã (natura, destinul, timpul). Ce lume e asta ?" – se întreba cu durere filosoful Constantin Noica.
Un alt mare filosof – iniţial ţãran simplu, cu puţinã carte, a învãţat filosofia vieţii şi teologia chiar, din urmãtoarea întâmplare: ŢAveam deja trei copii şi soţia era gravidã cu al patrulea, pe care ne-am hotãrât sã nu-l mai ţinem. Cu scopul acesta am mers la oraş, la un medic ginecolog cunoscut, şi i-am spus ce dorim. Dupã ce ne-a ascultat, mi-a spus: Bre, Costicã, dacã vrei sã ai numai trei copii, cãci patru ţi se par prea mulţi, de ce nu faci altceva? Dacã îl omorâm pe acesta nenãscut, o bãgãm în primejdie cu sãnãtatea şi chiar viaţa pe soţia ta. Nu e oare mai bine sã-l omorâm mai degrabã pe unul din cei trei copii pe care îi ai şi sã-l lãsãm pe acesta sã se nascã? Astfel vei avea tot trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie.>> Când am auzit aceasta, m-am cutremurat de credeam cã mi-a cãzut un trãznet în cap. Atunci am realizat cã este acelaşi lucru ori cã avortam copilul nenãscut, ori cã îl ucideam pe unul din cei din viaţã, şi i-am spus medicului: Bine, doctore, ai dreptate, îţi mulţumesc, vom ţine copilul.>> Şi-l voi boteza eu!>> - a rãspuns medicul. S-a nãscut copilul, naş i-a fost medicul; au mai venit apoi alţi doi copii, şi acum toţi şase sunt bine rostuiţi în viaţã, iar noi, pãrinţii, ne bucurãm de ei".

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Dimitrie LUPU, Podul, roman, Editura Vinea
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN