Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Oamenii inteligenti sunt la fel pretutindeni.» - [Jerome K. Jerome]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20212169  
  Useri online:   8  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ ESEU ]
Titlu: Cu durere şi dragoste despre artistul contemp-2
Într-un studiu temeinic documentat privind ŢSTAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI", Al. Florin Ţene constatã apariţia unui nou curent literar, pe care îl denumeşte Ţproglobmodern" şi care constituie o întoarcere, pe jumãtate, la clasicism, Ţcu încercarea de a înlãtura mâzga postmodernismului opzecist al cãrei poezie nu trasmitea nimic, aducând un deserviciu limbii literare". Exegetul constatã, cu obiectivitate, urmãtoarele: ŢPoezia actualã, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare – colocvialitatea ironicã, folosind semnele de punctuaţie nefireşti şi o oralitate simulatã, discursurile care încearcã sã spunã totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demenţializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, obsesii viscerale, autoexecuţiile eului şi simţiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stãri poetice plasmatice, prin contestarea rolului metaforei. Aceşti poeţi care practicã textualismul au atitudini radicale în raport cu universul literaturii: ei susţin cã toţi poeţii care nu se supun imperativului scriiturii sunt consideraţi pãşunişti şi tradiţionalişti".
Într-un eseu publicat pe site-ul ŢConfluenţe literare" (Ediţia nr.1794 din 29 noiembrie 2015) şi intitulat ŢAFLAREA ÎN TREABÃ, O CONSTANTÃ A MAJORITÃŢII CÃRŢILOR LANSATE, George Petrovai, un alt critic pe care îl simt (şi din alte lecturi) apropiat de sufletul meu şi totodatã de esenţa Culturii româneşti autentice, continuã ideea domnului Ţene, arãtând cã ŢDin nefericire pentru actul creator, arta zilelor noastre (cu postmodernismul în frunte) îşi permite atari lejeritãţi în concepţie şi scriere (rare înfiorãri estetice, dar nici vorbã de idei cãlãuzitoare sau de un minim respect pentru gramaticã, peste tot în arta contemporanã compoziţiile fiind deschise oricãrei interpretãri, ceea ce la limitã se cheamã nici una!), încât nu se mai pune problema raportului logic dintre formã şi conţinut, respectiv dintre jocul imaginaţiei şi discernãmântul critic, ci cea a unui dadaism cuprins de pandalii, în care orice este îngãduit şi nimic nu este cert: Este îngãduit sã faci din poezie un eseu aproximativ şi în eseul fãrã cap şi fãrã coadã sã aşezi forme lirice niciodatã finalizate, este îngãduit sã scrii toate numele proprii cu literã micã şi sã le pretinzi elevilor ortografierea corectã, dupã cum îţi este îngãduit ţie, profesorul de limba românã, sã scrii <>, iar ca poet (tot mai mulţi dintre asemenea dascãli se pretind poeţi) sã construieşti imagini cu adevãrat vrednice de cacademicianul-poiet A. Toma, cel care scria la vremea lui: <>" Adresându-se multora dintre tinerii poeţi şi prozatori contemporani (unii talentaţi, alţii din start rataţi), care doresc sã urce în fugã şi cu orice preţ treptele afirmãrii artistice şi sã facã bani frumoşi din propriile Ţbest-seller-uri", în acelaşi articol George Petrovai le aratã acestora, cu degetul, obrazul: ŢCei mai mulţi dintre artiştii de geniu ai omenirii (François Villon, Cervantes, Vincent van Gogh, F.M. Dostoievski, Eminescu, Franz Kafka etc.) au avut de luptat toatã viaţa cu sãrãcia. Ba mai mult, despre Kafka – artistul situat aproape de noi şi neînţeles de contemporani – se ştie cu certitudine cã şi-a tipãrit pe banii lui şi în tiraje de ordinul sutelor câteva dintre cãrţile devenite referenţiale în literatura universalã dupã moartea sa".
Voichiţa Tulcan Macovei aratã, într-un articol publicat la 2 martie 2016 pe STARPRESS (valcea-turism): ŢDin pãcate, multe din cenaclurile apãrute în timpurile noi, cuprinzând tineri sau vârstnici deschişi spre nou, interesaţi de tot ceea ce <> inclusiv în creaţie, s-au axat, aproape în exclusivitate, pe fenomenul postmodernist, oglindind <> în care scriitorul poate şi chiar <> tot ceea ce-şi doreşte. Scriitori hotãrâţi sã respingã orice normã, sã iasã, aşadar, întru totul, din orice tip de normalitate. Arta, literatura, devenea un joc cu orice fel de convenţie, opera literarã devenea <> ce permitea intertextualitatea, parodierea, ironizarea, libertatea mergând, cum avea sã stipuleze teoreticianul curentului, Mircea Cãrtãrescu, pânã la <>". Într-adevãr, Ţmarele scriitor român contemporan", aflat pe valul care cicã ar duce spre premiul ŢNobel", explicã, apreciazã şi laudã fanteziile oligofrene, pornografice şi scârboase ale curentului anticultural şi anticreştin aflat la modã acum, la început de secol XXI: ŢPostmodernul nu creeazã, ci mimeazã, ia în derâdere, fantazeazã. Nu existã pentru el valoare stabilã şi inatacabilã". (Mircea Cãrtãrescu, Postmodernismul românesc", Bucureşti, Humanitas, 1999, p.101). Şi totuşi, trebuie sã admit cã, de fapt, cultura unei patrii este chipul acelei patrii. Iar postmodernismul redã fidel faţa patriei române din vremurile noastre, cu foarte multe suflete aride şi pustii (pe care eu le-am numit Ţpopulaţia României". Dar în acest moment de marasm vine sã mã încurajeze olteanul meu drag Tudor Vladimirescu, reamintindu-mi cã ŢPatria este poporul, iar nu tagma jefuitorilor". Altfel spus, patria românã nu este populaţia, ci poporul (adicã turma cea micã a pãstorului Hristos, care a rãmas fidelã credinţei noastre strãmoşeşti, ortodoxe, culturii şi Limbii Române nãscute şi crescute între zidurile mãnãstirilor şi bisericilor, cãlãuzitoare de-a lungul vremii spre bine, spre frumos, spre adevãr, într-un cuvânt – spre Dumnezeul cel Adevãrat).
Înainte de final, nu pot sã nu redau frumoasele cuvinte ale domnului Calotescu Tudor Gheorghe: ŢPoezia (a se citi arta, în general – n.s.) trebuie sã facã frumosul şi mai frumos, poezia trebuie sã îndulceascã amarul, sã amorţeascã dorul, sã întâmpine iubirea. Poezia nu e despre cum <>. Nici mãcar despre cum sã te îmbeţi ca sã nu mai simţi viaţa. Poezia nu trebuie sã goleascã sufletele. Poezia trebuie sã vindece. Nu sã deschidã bubele puroiate ale orgoliului nostru! Şi cum bine spune confratele nostru într-ale poeziei, Adrian Suciu, <> şi niciodatã altfel. Restul sunt doar cuvinte fachiruite, strâmbe, aduse de spate, cu capul spart şi ochii scoşi. Cât sã-mi trezeascã un fior pe şira spinãrii. Ca atunci când vezi un ied cu gâtul tãiat, ţipând ca un copil". (ŢPOEZIA TREBUIE SÃ VINDECE SUFLETE" - site-ul ŢDialoguri culturale", 9 ianuarie 2016, rubrica ŢCaligrafii")
Dar cred cã am uitat sã spun câte ceva despre 3 dintre cele 7 arte. Mda. Sã vedem: muzica contemporanã: manelism, hip-hop-ims, dubstep-ism, rock agresiv, play-back, emoţie egal zero; sculptura contemporanã: botjocorire inexorabilã a pietrei, a marmurei, a lemnului, a bronzului, sensibilitate egal zero; arhitectura contemporanã: zgârie-nori, forme groteşti, fier-beton, termopane, esteticã egal zero.

X
Cu siguranţã, Cultura românã este şi va rãmâne patria creştinã a cuvintelor latino-slavone, a doinelor şi horelor coborâte din veşnicie, a culorilor, a formelor, a gesturilor morale şi estetice, a lacrimilor sincere de jale şi de bucurie, cu origini ancestrale sãnãtoase, cu piscuri înalte şi prãpãstii adânci şi cu capitala la Eminescu. În ea nu-şi vor putea face loc niciodatã emanaţiile vulgare, schizoide, mizerabile ale unor bieţi diletanţi ce fac risipã de cernealã sau, mã rog, de tastaturã, numai de dragul de-a colecţiona diplome, de a-şi vedea numele şi aberaţiile Ţliterare" prin revistuţe Ţde culturã", de a bea şampanie pe la festivaluri de artã şi de a da interviuri pe cine-ştie-ce canale regionale de televiziune care oricum mustesc de sub- şi de anti-culturã. Pentru cã, la urma urmei, orice s-ar spune, cultura fãrã Dumnezeu nu-i decât un ziar bun de împachetat brânzã.
Câtã vreme mai existã artişti talentaţi, sinceri şi nedispuşi la compromisuri (care, ca şi Eminescu de pildã, nu prea iau premii pe la concursuri sau pur şi simplu au renunţat sã mai participe la ele), câtã vreme mai existã exegeţi (prea puţin bãgaţi în seamã de contemporanii lor) precum domnii Al. Florin Ţene, George Petrovai, Voichiţa Tulcan Macovei, Calotescu Tudor Gheorghe, rãmân optimist în ceea ce priveşte viitorul Culturii noastre naţionale.
Încãpãţinându-mã sã rãmân Ţdepãşit", Ţdemodat", am ales ca şi de acum înainte sã mã lupt cu urâţenia acestor tulburi ani din micul meu colţ de veşnicie, unde am onoarea sã stau la masã cu alţi desueţi, vetuşti, demodaţi, precum Coşbuc, Eugen Lovinescu, Brãtescu-Voineşti, Marin Moraru, bãtrânica de la teatru şi cu exegeţii amintiţi mai sus, masã la care toţi vorbim cu admiraţie despre Ovidiu, Shakespeare, Eminescu şi la care eu compun versuri folosind în continuare Ţclişee expirate", precum: Ţflori", Ţvise frumoase", Ţdor", Ţcredinţã", doinã", Ţnãdejde", Ţgingãşie", Ţgraţie", Ţtandreţe", Ţprivighetori", Ţrãmurele", ŢDumnezeu" (cu majusculã), Ţoameni", Ţlacrimã", Ţrãsãrit", Ţasfinţit", ŢŞtefan cel Mare" (cu majuscule), ŢCozia" (cu majusculã), Ţbucurie", Ţprimãvarã", Ţcopii", Ţpace", Ţluminã linã", Ţîngeri", Ţfericire", Ţporumbei", Ţmângâiere", Ţcântec", Ţfluturi", Ţzefir", Ţzbor", Ţsurâs", Ţdragoste".
X


POST SCRIPTUM:
ATENŢIE! Urmeazã un joc de cuvinte care ar putea avea un puternic impact emoţional asupra cititorilor!
Este vorba de concluzia articolului de faţã: Cu excepţiile de rigoare, cele 7 arte contemporane constituie tot atâtea zerouri mari şi perfect rotunde. Am putea adãuga la ele pe cel de-al optulea mare şi perfect rotund zero, care reprezintã valoarea curentului Ţartistic" denumit postmodernism. Prin urmare, cei opt de zero reprezintã cele opt roate de la cele douã remorci cu care vor fi transportate la groapa de gunoi a istoriei rebuturile culturii române contemporane. Cele douã remorci vor fi tractate de cãtre onorabilul şi puternicul tractor denumit ŢTimp" (care este cel mai impasibil şi mai inatacabil critic de artã al tuturor timpurilor). Acest tractor, denumit aşadar ŢTimp", va fi condus, în trei schimburi, de cãtre trei muncitori calificaţi, pe nume Eminescu Mihai, Caragiale Ion Luca şi Slavici Ioan, care au lucrat un timp la ziarul ŢTimpul", unde au cãpãtat experienţã în separarea, îndepãrtarea şi topirea deşeurilor culturale din toate timpurile.
Am însã şi o veste bunã: Dragi artişti contemporani, încã mai aveţi timp sã vã întoarceţi în timp la timpurile în care erau încurajate, promovate şi stimate valorile perene ale umanitãţii (peren însemnând un timp foarte îndelungat, uneori identificabil cu Veşnicia).
Vã aşteptãm cu dragoste şi cu rãbdare.

FLORIN T. ROMAN







Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Petre RAU, Mogosoaia - istoria unei tragedii, roman-document, editia a 2-a, Ed. InfoRapArt, Galati, 2009
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN