Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Omul trebuie sa invete logica nu pentru a invata sa judece corect, ci pentru a invata mai repede sa judece corect.» - [Grigore Moisil]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20215999  
  Useri online:   12  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ ESEU ]
Titlu: Cu durere şi dragoste despre artistul contemp.-1
MOTTO: ŢAcest lucru gingaş, înaripat şi sacru."
(definiţia platonianã a poeziei, ce poate fi extinsã asupra artei, în general)


ŢŞerpi sub piele", Ţvenin", "holograme", ŢSexy" (cu majusculã), ŢExtraterestru" (cu majusculã), Ţsinucigaş", Ţepileptic", Ţcoşmar", Ţnitroglicerinã", Ţaragazul vechi din beci", Ţboschetar", Ţsens giratoriu", Ţsadic", Ţmonştrii", Ţkim basinger" (cu minuscule), Ţtokio" (cu minusculã), Ţdumnezeu" (cu minusculã!), Ţexcitare" (sexualã –n.s.), ŢBMW", Ţfacebook", Ţţigarã", Ţchiloţi", Ţsex prin telefon", Ţplaylist", Ţ6,7 pe Richter", Ţurma sexului meu imprimatã pe cearceaf", Ţlaptopuri fierbinţi", Ţhorcãit", Ţmutant", Ţgreaţa intrã prin perete", Ţfuncţionar public", Ţschizoid", Ţsanatoriu", Ţfibrilaţii", Ţghena blocului", Ţmasturbare on line", Ţfãt bleg", Ţpãpuşi lipsite de sex", Ţpãdure radioactivã". Cuvinte şi expresii generatoare de emoţii profunde, nu-i aşa? Constituie doar o modestã parte din cuvintele şi expresiile folosite în poezia contemporanã. Le-am extras din câteva Ţopere literare" premiate la unele concursuri (importante!) de poezie şi prozã desfãşurate în cursul anului 2015, inclusiv din Ţpoezii" laureate cu Marele premiu sau cu Premiul întâi.
Se vede cu ochiul liber cã unii dintre poeţii şi prozatorii ce recurg la astfel de Ţmetafore" au talent. Dar vai de emanaţiile lor literare! Jale! Unde aţi întâlnit în marile opere ale literaturii asemenea inepţii? Îmi iubesc toţi semenii, iar pe poeţi îi iubesc ceva mai mult şi de aceea mã doare cumplit când observ cum harul poetic se risipeşte irecuperabil în creaţii groteşti, lipsite nu doar de valoare esteticã, ci de orice fel de valoare. Scriam undeva cã sunt benefice concursurile de poezie şi de prozã pentru cã stimuleazã creaţia artisticã şi sporesc calitatea acesteia. Existã poezii mai reuşite şi poezii mai puţin reuşite, în funcţie de Ţnumãrul" talanţilor, de Ţcalitatea" inspiraţiei şi de Ţcantitatea" transpiraţiei. Dar nu înţeleg cum poţi sã numeşti Ţcreaţie artisticã" aşa ceva? Cum poţi sã publici aşa ceva? Cum poţi sã premiezi aşa ceva? Asta înseamnã cã stimulezi prostia. Iar specialiştii (directori de instituţii culturale, redactori de reviste, administratori de site-uri literare, critici de artã, organizatori de festivaluri şi concursuri de creaţie artisticã, juraţi) care promoveazã asemenea elucubraţii sunt direct rãspunzãtori de starea mizerabilã în care se aflã o parte însemnatã a literaturii române contemporane şi de Ţtrend"-ul ei spre fundul prãpastiei. Cine sunteţi voi, cei ce vã autointitulaţi Ţoameni de culturã" şi promovaţi antitalentul, non-valoarea, mizeria moralã? De unde aţi apãrut ca sã distrugeţi ce a mai rãmas bun în Cultura românã? Sunt de acord sã promovãm prin orice mijloace talentul, dar numai talentul folosit cu rost şi cu rânduialã. Dacã n-ar fi încurajate inepţiile, autorii talentaţi şi-ar schimba sensul de mers spre literatura autenticã, frumoasã cu adevãrat.
Mi s-a spus, acum un an şi ceva, când am început sã particip mai intens, ca poet şi publicist, la viaţa culturalã din România, cã în citadela artei existã Ţgãşti de cartier" şi cã pe la concursuri premiile se dau, cu unele excepţii, în interiorul gãştilor sau între gãşti conivente, pe pile, pe ŢSexy" (am vãzut în nişte reviste literare fotografiile unor premiante - foarte frumoase, recunosc!), pe nepotism, pe şpagã. Atunci n-am vrut sã cred aşa ceva, dar dovezile au apãrut una dupã alta şi în final m-am vãzut obligat sã accept cã lucrurile stau întocmai.
Mergeam pe mâna lui Dostoievski care, prin glasul prinţului Mîşkin, spune cã frumuseţea va salva lumea şi credeam cã poezia va fi una dintre bãrcile de salvare, dar…vai! Ca din toate domeniile societãţii româneşti, şi din Cultura postmodernã (dacã se mai poate numi culturã) valoarea autenticã este ejectatã fãrã jenã, prin toate resorturile corupţiei morale generalizate. Durerea e cu atât mai mare cu cât sunt conştient cã dispunem de numeroase valori autentice: am citit poezii şi texte de prozã bune şi foarte bune, care au participat la concursuri fãrã sã primeascã nici mãcar o simplã menţiune. Acum îmi explic mai bine de ce valorile culturii româneşti sunt recunoscute mai întâi în afara graniţelor ţãrii şi abia dupã aceea, de voie, de nevoie, şi în interiorul lor.
Se ştie cã diferenţa dintre modernism şi postmodernism constã în faptul cã modernismul ignorã tradiţia, pe când postmodernismul o neagã de-a dreptul. Se observã însã mai puţin cã între cele douã curente existã şi o asemãnare esenţialã: ambele sunt trepte ale depãrtãrii omului de Dumnezeu (adicã de bine, de adevãr, de dreptate, de frumuseţe, de bucurie).
Desigur cã o anumitã parte a culturii contemporane rãmâne totuşi culturã, în sensul ei clasic, consacrat. Însã generic vorbind, pot sã afirm cã arta contemporanã (dacã se mai poate numi artã) o luat-o razna rãu de tot, a devenit Ţsexy", Ţhologramã", Ţextraterestrã", Ţschizoidã", Ţde coşmar", Ţsinucigaşã". E o dovadã clarã cã Nietzsche avusese, în felul lui, dreptate, când a strigat, la sfârşit de secol XIX, prin glasul unui personaj de-al sãu: ŢDumnezeu a murit!". Într-adevãr, credinţa în bine, în adevãr, în frumos, în dreptate s-a veştejit în sufletele majoritãţii oamenilor actuali. De ce ar face excepţie poeţii, scriitorii, muzicienii, pictorii, sculptorii, arhitecţii, regizorii, actorii? Cu adâncã durere îmi aduc aminte de cuvintele lui Petre Ţuţea: ŢOmul actual e stupid şi inform, amestec de veselie infantilã şi tristeţe de animal bolnav". Cu aceeaşi adâncã durere constat şi eu cã intelectualul român de azi (inclusiv artistul) a devenit un maimuţoi darwinist constipat ce stã cu spatele la Biserica strãmoşeascã şi cu gura cãscatã la tot ce vine din occident.
Un astfel de intelectual, tânãr, cu har poetic (ştiu) şi cu bune intenţii (cred) mi-a spus cã am talent de poet, dar sunt depãşit, demodat, ca şi… Coşbuc (sic!). Habar n-avea ce compliment mi-a fãcut! O duduie de pe un site literar care chiar are anumite calitãţi de critic literar mi-a explicat cã Ţorice avanseazã în lumea aceasta, se rafineazã, chiar şi poezia". ŢDe ce sã ne raportãm la autori de acum 100 sau 150 de ani?" se întreba stimabila doamnã. Oamenii ãştia, de altfel iniţiaţi în genul liric, îi considerã desueţi pe Eminescu, Verlaine, Minulescu, Esenin, Arghezi, Tagore! Vã daţi seama unde ne aflãm? Vã daţi seama care e gândirea artistului, a criticului contemporan? Ei considerã depãşitã pânã şi generaţia lui Arghezi, care din Ţbube, mucigaiuri şi noroi" crea Ţfrumuseţi şi preţuri noi", motiv pentru care procedeazã invers: Sub masca ŢArt pour l’art", cãutând originalitatea cu orice preţ, pentru a se afirma cât mai repede, din frumuseţe creazã mizerie. Foarte conştienţi de faptul cã au intrat într-un nou secol, artiştii de la începutul secolului al XX-lea au cãutat, mai presus de orice, sã fie moderni şi originali. În aceste condiţii Ţschimbarea devine adevãrata forţã motrice; inovaţia, scopul fundamental. Câţiva artişti ajung pânã la a-şi antedata lucrãrile pentru a le face sã parã mai originale"- aratã criticul de artã britanic Mary Hollingsworth. Se vede bine cã istoria se repetã şi la debut de secol XXI. Dar sã sacrificãm frumuseţea pentru originalitate, pentru a epata, pentru a ne evidenţia repede şi facil, pentru a ne satisface egocentrismul? Hmm... Artişti ca Pablo Picasso au constituit o modã culturalã, care nu s-a remarcat atât prin valoare artisticã, cât mai ales prin originalitate. Ca şi în filozofie, în artã se cãuta, cu orice preţ, originalitatea. Din cauza unui complex de împrejurãri favorabil (noutate absolutã, şocare, publicitate, teribilism, snobism, prostie) Picasso şi alţi reprezentanţi ai unor curente precum suprarealismul, dadaismul, expresionismul, cubismul ori Pop Art au devenit celebri. Operele lor Ţartistice" se vând şi astãzi la preţuri exorbitante. Picasso însuşi a recunoscut, la un moment dat, într-o exclamaţie care a cam fost uitatã: ŢI-am pãcãlit pe toţi şi m-am ales cu o mulţime de bani !" Eu unul, ca perimat ce sunt, n-am înţeles niciodatã mâzgãlelile lui Picasso. Fereşte-mã, Doamne, sã le înţeleg. Pãi dacã le pui lângã ŢGioconda" pe ŢDomnişoarele din Avignon", Gioconda face infarct de groazã. Fraţilor, odatã cu curentele astea a început sã fie promovatã subcultura şi mai apoi anticultura! Vreţi dovada? Iat-o: Se vede cu ochiul liber cã din asemenea curente s-au inspirat Ţmarii scriitori" de mai târziu, precum Dan Brown, Joanne K. Rowling, Paolo Coelho, Sandra Brown şi Danielle Steel, care, dacã în loc sã se apuce de scris s-ar fi apucat sã facã Ţsex prin telefon" sau Ţmasturbare on line" (iertaţi-mã, am folosit douã expresii din poezia contemporanã premiatã), ar fi fost acum mult mai aproape de Dumnezeu. Bietul cititor contemporan, intelectual sau nu, i-a aruncat la coşul de gunoi pe Homer, pe Dante, pe Cervantes, pe Shakespeare, pe Balzac, pe Dostoievski, pe Eminescu şi, ca sã fie în Ţtrend", s-a apucat sã citeascã marfã Ţcool" de genul ŢCodul lui da Vinci", ŢHarry Potter", ŢAlchimistul".
Eugen Lovinescu afirma sus şi tare cã "orice operã de artã e moralã". I. Al. Brãtescu-Voineşti subinia şi el cã Ţîn arta autenticã şi în culturã, în general, nu pot sã încapã viciul, inesteticul, vulgarul, scandalosul. Arta are menirea de a purifica omul şi de a-l apropia de Dumnezeu, nicidecum de a-l nimici în bezna animalitãţii". Ori fi depãşiţi şi Lovinescu şi Brãtescu-Voineşti?
A propos, pe la mijlocul unei piese de (hai sã-i zicem, totuşi, teatru), care se juca într-o salã de spectacole din Arad prin 2014, un actor s-a dezbrãcat complet gol şi a pronunţat o replicã vulgarã (era, nu-i aşa, un actor descris spre noutate, care juca într-o piesã postmodernã, pusã în scenã de un regizor, nu-i aşa, adaptat vremurilor, dupã un scenariu al unui scriitor aflat la modã). În acel moment o bãtrânicã (demodatã şi decrepitã, probabil), animatã de Sfântul Duh (demodat şi decrepit şi el, nu?) s-a ridicat în picioare şi a spus cu glas tare: ŢRUŞINE SÃ VÃ FIE!", apoi a pãrãsit sala, trântind uşa cu un gest asemãnãtor celui cu care Iisus dãrâmase tarabele schimbãtorilor de bani din Templul din Ierusalim.
Într-un interviu pe care l-a acordat ziarului ŢAdevãrul" în vara anului 2015, artistul nostru emerit Marin Moraru rãspundea astfel la întrebarea de ce nu mai joacã în filme: ŢCe sã fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele: <<’te-n gurã, 'te-n narã, 'te-n suflet>> şi alte lumânãri... Asta este oribil, aşa ceva nu se poate! Ei cred cã sunt <>, cã sunt normali, cã asta-i realitatea. Cum pot eu sã mã duc sã fac aşa ceva? Cum pot eu sã deschid gura sã zic <<’te-n narã>>? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fãrã asta nu existã. D-asta nu mã duc la film. Nu se poate aşa ceva...." Întrebat fiind de ce nu se mai duce nici mãcar la teatru, artistul a rãspuns: ŢPentru cã vãd urâţenii, trebuie sã le spun ce am vãzut şi nu pot sã-i mint. De obicei le spun cã am alte chestii de fãcut". O fi depãşit şi Marin Moraru?

- finalul pãrţii I -

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Aurel STANCU, Un milion de lumnari, Ed.Arionda, Galati, 2000
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN