Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Ni-e dat atata mister cat sa aiba farmec Necunoscutul.» - [Anonim]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20212162  
  Useri online:   6  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ ESEU ]
Titlu: Ce am învãţat eu de pe site-urile literare
Motto 1:
ŢCopilã, tu crede ce poeţii scriu
Cãci lor li s-a dat o putere
Sã-audã mai bine, sã simtã mai viu
Întregã a lumii durere."
(Coşbuc)

Datoritã acestui motiv –
Motto 2:
ŢDeşi mã ceartã exegeţii
eu îi iubesc pe toţi poeţii".
(subsemnatul)


Pânã nu demult visam sã ajung un poet notoriu, cu premii importante în palmares, cu volume publicate în mii de exemplare şi traduse în mai multe limbi, cu solicitãri de interviuri, cu invitaţii la evenimente literare de anvergurã.
Animat de astfel de iluzii, am descoperit întâmplãtor, pe rând, câteva site-uri literare, şi am crezut cã voi face furori pe- acolo cu poeziile mele. Însã în sãptãmânile ce au urmat, pe mãsurã ce lecturam, zi de zi, creaţiile postate de alţi autori (unele adevãrate capodopere), entuziasmul mi-a scãzut atât de mult încât, la un moment dat, am început sã mã desconsider ca poet şi mã gândeam chiar sã renunţ la a mai posta. Dar tocmai în acel moment un om de omenie, pe deasupra şi erudit, redactor-şef la o revistã literarã şi la un site literar (pe care îl ştiam de vreo douã-trei luni, de pe acel site) mi-a propus funcţia de redactor al site-ului şi funcţia de editorialist al revistei, iar la scurt timp dupã aceea şi funcţia de redactor-şef adjunct. (Mãrturisesc cã nici pânã în ziua de azi nu am înţeles din ce motive, dar profit de aceastã ocazie ca sã-i mulţumesc). În urma propunerii mi-am recitit câteva dintre poezii, cu ochii unui om proaspãt trezit din leşin, şi inima mi-a venit la loc. Apoi, meditând la întâmplãrile relatate, printre gândurile mele şi-au fãcut loc, pe rând, cele ce urmeazã.
x
Fiecare om este înainte de toate un suflet care poartã cu el o poveste, un suflet ce ascunde o lume cu sentimente, cu trãiri, cu stãri de spirit acumulate de-a lungul anilor, pentru veşnicie, din împliniri şi eşecuri, din educaţia primitã şi cultura dobânditã, din contemplarea detaliilor creaţiei divine, din introspecţie, din bucuriile şi necazurile semenilor, dar mai ales din propria suferinţã. De aceea, probabil, spunea un filosof cã atunci când stai de vorbã cu un om stai de vorbã cu nemurirea lui.
Iar poetul este înzestrat cu un al şaselea simţ – talentul alcãtuitor de frumuseţe artisticã (denumit în Evanghelie Ţtalant" - dublet al cuvântului Ţtalent", ambele provenind din latinescul Ţtalentum"). Talentul nu este identic la toţi poeţii: unii îl au într-o mãsurã mai mare, alţii într-o mãsurã mai micã, dupã cât li s-a dat de Sus. (Însuşi Iisus destãinuie într-o pildã cã un om a primit un talant, altul- doi şi un al treilea- cinci talanţi). Şi cu talentul, atâta cât îl are, poetul, când îi şopteşte muza cã e momentul, pãtrunde în interiorul sufletului sãu (psihologic vorbind – în subconştient şi în inconştient), de unde extrage nectarul şi pelinul acumulate de-a lungul vieţii şi, trecându-le prin filtrul raţiunii (psihologic vorbind – conştientul), le dã forma îmbinãrii cuvintelor într-o manierã esteticã.
Cititorul de poezie pãţeşte invers: lecturând, coboarã prin raţiune în propriul suflet, unde versurile scrise de poet cu o anume emoţie, cu o anumitã tensiune, îi activeazã propriile stãri de spirit de aceeaşi naturã, pânã atunci latente. Poezia îi merge la suflet, cum se spune.
Iatã de ce, cred, nu se pot face clasamente între poeţi. Între poezii da, se pot face clasamente, pot fi organizate concursuri de poezii şi sunt, evident, chiar binevenite asfel de iniţiative. Existã poezii mai reuşite şi poezii mai puţin reuşite, în funcţie de Ţnumãrul" talanţilor, de Ţcalitatea" inspiraţiei şi de Ţcantitatea" transpiraţiei. Un poet mai puţin talentat poate beneficia la maximum de un moment de inspiraţie şi, muncind ceva mai mult, dã viaţã un poem valoros, dupã cum un poet mult mai înzestrat nativ, dar indolent uneori, poate alcãtui şi poezii slabe. Însã poeţii nu pot fi ierarhizaţi, deoarece nu se pot face clasamente între sentimente sau între profunzimile sentimentelor. Preferãm anumiţi poeţi pentru cã regãsim mai mult în creaţia lor propriile noastre stãri de spirit. Şi apoi fiecare autor are în ansamblul operei sale poetice un mãnunchi (mai vast ori mai restrâns) de poezii valoroase şi apreciate ca atare.
În rest, se poate spune despre poeţi cã sunt la fel, diferã doar epoca istoricã în care s-au nãscut, spaţiul cultural în care au evoluat, şansa sau neşansa de a întâlni oameni providenţiali, de a fi evidenţiaţi şi mediatizaţi.
Într-adevãr, existã şi genii, oameni aleşi de Dumnezeu, care primesc la naştere mii de talanţi pentru a constitui repere în viaţa unor popoare sau în istoria umanitãţii. Dar în literaturã nu putem sã-l punem nici mãcar pe Eminescu deasupra celorlalţi poeţi români. Putem, eventual, sã-l punem în centrul literaturii române şi într-unul din punctele esenţiale ale literaturii universale. Putem chiar afirma, iertatã fie-mi comparaţia, cã precum Iisus a împãrţit istoria în douã, Eminescu a împãrţit literatura românã în douã. Însã oamenii înzestraţi de divinitate cu genialitate sunt capabili de multã suferinţã. Toţi ar vrea sã aibã geniul lui Eminescu, dar câţi ar vrea oare sã aibã şi destinul lui?
Încã ceva. Avem voie sã spunem despre un poet cã ne place sau nu opera sa, cã din aceastã operã ne place o poezie anume sau nu. Avem voie sã studiem biografia unui poet, sã apreciem sau sã detestãm una sau unele dintre faptele vieţii sale. Dar nu avem dreptul sã-l judecãm pe omul cu suflet de poet pentru întreaga sa viaţã. (ŢNu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi"- ne atenţioneazã Mântuitorul).
x
Am gãsit pe site-urile literare multã iubire, sinceritate, bucurie de a trãi, multã credinţã, nãdejde, profunzime sufleteascã, multã înţelepciune. În numele acestor virtuţi mi-am fãcut o mulţime de prieteni, dintre care pe mulţi, culmea, nu-i cunosc decât din poezii. Dar oare nu-i îndeajuns? De fapt, cred cã mi-s prieteni toţi poeţii, mai ales cã nu am dat încã peste vreunul din creaţia cãruia sã nu-mi meargã la suflet mãcar douã-trei poezii. Mai mult decât atât, comentariile la poeme denotã cã meschinul, invidia profesionalã, rãutatea, nu-şi prea gãsesc locul aici. Probabil pentru cã poetul şi cititorul de poezie sunt, prin definiţie, capabili de multã dragoste, în timp ce omul viclean nu are cum sã înţeleagã Ţaiurelile astea". Iar în aceastã lume din ce în ce mai mercantilã, din ce în ce mai agitatã, atât poetul cât şi cititorul de poezie sunt de-a dreptul eroi şi site-urile literare constituie adevãrate oaze de contemplare, de visare, de vorbire cu Dumnezeu, cu semenii tãi şi cu tine însuţi.
Pe scurt fie spus, de pe site-urile literare am învãţat sã iubesc mai mult. Şi am mai învãţat încã ceva: cã ţara noastrã (includ aici şi Basarabia) are resurse artistice inepuizabile şi cã lumea nu se va sfârşi atâta timp cât vor exista poeţi şi poezie.
Iatã de ce de acum înainte nu mã voi mai considera un poet bun, nici un poet slab. Mã voi considera pur şi simplu poet. Iar dacã se va întâmpla ca poeziile mele sã placã multor suflete, îmi voi aminti mereu de aceastã pildã: Îngerul florilor coborî într-o zi la tãmâioarã şi îi spuse: -Tãmâioarã dragã, ce floare frumoasã eşti tu! Ce petale gingaşe ai! Şi ce parfum plãcut mirositor rãspândeşti! Dumnezeu m-a trimis sã te întreb ce cadou ţi-ai dori din partea Lui. Dupã ce se gândi puţin, tãmâioara rãspunse: -Puţinã iarbã, sã mã pot ascunde.

Florin T. Roman





Nr Comentarii Comentatori
1. Vã mulţumesc frumos, prieteni! Florin T. Roman
2. Zambind in coltul gurii, astept din acest moment sa sune telefonul. Stiti cine, redactorul.... asa gandesc toti poetii, pana in ziua in care renunta sa mai astepte telefonul si doar muza le mai suna la usa, lasata deschisa pentru a fi siguri ca mai au o sansa. Daca nu suna nici ea.... Adevaruri poetice despre poeti. Frumos bis
3. Mi-am lãsat privirea,sã cadã atent,peste fiecare cuvânt al tãu - scris cu atâta grijã sã placã neasemuit cititorului - şi-am remarcat cã de fapt eşti un înger care scrie pentru semenii lor.Felicitãri,Florin! ladyinblack
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Aurel ALBU, In ritm de haiku, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2007
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN