I.
Oare de ce soarele rãsare
întotdeauna la Rãsãrit
şi apune întotdeauna la Apus?
II.
De ce mi-e oare-atât de greu
sã urc voios spre primãvarã
purtându-mi destinul pe umeri
fãrã sã-l simt o povarã?
III.
Oare ce s-o fi-întâmplat
cu lacrimile-mi care picurau
pe mâinile împreunate la piept
ale tatãlui meu
în ziua înmormântãrii sale,
dupã ce i-au bãtut în cuie
capacul coşciugului?
Dar cu adânca mea tristeţe
rãmasã pe-afarã?
IV.
Oare ce s-ar întâmpla
dacã într-o dimineaţã,
în loc sã rãsarã soarele,
ar rãsãri cuvântul â€Ţsoare" ?
V.
Oare ce s-ar întâmpla
dacã, în loc sã fie scrise
în versuri,
poeziile s-ar scrie
în trepte spre cer?
VI.
Cine a spus cã morţii mei
dorm îngropaţi în cimitir, sub glie?
Voi nu ştiţi cã morţii mei învie
în fiecare dimineaţã
în lumina lacrimilor
ce mi se scurg, smerite, de pe faţã,
pe-o veche carte de rugãciune?
VII.
Oare soarele rãsare
întotdeauna la Rãsãrit
şi apune întotdeauna la Apus?
VIII.
De ce plouã oare
de sus în jos
şi nu de jos în sus,
nici de la stânga la dreapta,
nici de la dreapta la stânga?
IX.
De ce cresc oare
spicele grâului,
viţa de vie,
florile
şi crucile
din pãmânt
şi se-ndreaptã cãtre cer?
X.
De ce oare inimile celorlalţi
bat la fel
ca inima mea
şi totuşi
atât de diferit?
XI.
De ce oare îmi tot pun
şi-mi repet atâtea întrebãri
când însãşi viaţa mea
e o mare interogaţie?
XII.
Sau poate cã nu?
Dar dacã totuşi - da?
Şi, dacã da,
o fi bine cã-i aşa?
Mi-a plãcut pasajul VI şi V,frumos spuse,am însã o observaţie la pasajul II în care, dacã urci voios ,nare voie sã-ţi fie greu. La final "dar dacã "şi aş continua ,însã ci ba !!! înseamnã acelaşi lucru(pleonasm) Toate întrebãrile tale din poezie au rãspunsuri foarte simple şi cunoscute,nu trebuie sã ţi le mai pui. Având totuşi şi lucruri bune în poezie şi anume subiect, maturitate şi câmp de luptã încerc sã cred cã poţi sã alegi cuvintele care sã ne încânte. Succes
