Fã-mã, Doamne, iar copil,
mãcar pentru o zi,
nu ca sã mai învãţ odatã sã pãşesc,
nici ca sã mai învãţ odatã
sã înot sau sã merg cu bicicleta,
nu ca sã mãnânc cireşe
cãţãrat în vârful cireşului,
nici ca sã mai alerge dupã mine
vecinul cãruia i-am spart
geamul cu mingea,
nu ca sã mai merg odatã la grãdiniţã
şi nici mãcar sã mã mai întorc
din nou, acasã,
bucuros cã am luat un zece.
Fã-mã, Doamne, iar copil,
mãcar pentru o zi
nu ca sã mai cad odatã, de pe sanie,
în zãpada pânã la genunchi,
nu ca sã mai alerg din nou prin ploaie
fãrã teama de a mã îmbolnãvi,
nu ca sã mã mai dau de-a dura
prin iarba grasã de mai,
nici ca sã mai suflu odatã, în pãpãdie,
în faţa fetiţei care-mi plãcea.
Nu ca sã îmi mai spunã bunica poveşti
şi nici ca sã mã mai ia mama în braţe
şi sã-mi cânte pânã adorm,
nici ca sã mai învãţ odatã
Îngeraşul meu şi Tatãl nostru.
Şi nici mãcar pentru
dupã-amiaza aceea fierbinte
de varã târzie
în care mã rãtãcisem
de ceilalţi copii, în inima pãdurii,
rãmânând singur, pentru o clipã,
cu întunericul pãmântului de sub mine,
cu infinitul nuanţelor de verde din jurul meu,
cu albastrul ireal al cerului de deasupra mea
şi cu razele unui sentiment
de neţãrmuritã fericire
ce mã învãluia din toate pãrţile.
Fã-mã, Doamne, iar copil,
mãcar pentru o zi,
nu din nostalgie
sau pentru a mã refugia
din calea suferinţei,
nu ca sã o revãd
pe mama mea tânãrã
şi nici ca sã-l mai vãd odatã
pe tatãl meu viu
ţinând-o de mânã
pe mama mea tânãrã,
nu ca sã mã mai joc odatã
de-a v-aţi ascunselea
cu sora mea
şi cu prietenii mei din copilãrie.
Fã-mã, Doamne, iar copil,
mãcar pentru o zi,
doar ca sã mai stau odatã
în genunchi, într-un colţ,
pe boabe de cucuruz,
pedepsit de mama şi de tata,
apoi sã mã mai împãrtãşesc odatã
cu Trupul şi Sângele Tãu
fãrã a fi nevoie ca mai înainte
sã mã spovedesc,
şi apoi cheamã-mã la Tine!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Dorinţe modeste fãrã pretenţii,sincere ,ce-ţi ajung la inimã,multe sau toate rãmase ca simple cereri pe care nimeni nu ţi le poate îndeplini,dar pot atenua sentimentul profund ,închipuindu-ţi-le mai aproape de suflet! Fiecare avem trãiri şi este bine pentru cã trãirile ,solidificã sentimentul uman.Poezia se naşte din sentimente profunde,este adevãrat,totuşi vãd la tine o supra dozã de pesimism. De ce?