Oricât de frumoase ar fi poeziile sfinţilor din închisorile comuniste (Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Virgil Maxim, Nichifor Crainic şi alţii), ele nu pot reda cereştile trãiri ale acestor cereşti poeţi.
Doi prieteni trec cu maşina pe o stradã lãturalnicã şi vãd o prostituatã pe marginea drumului. Amândoi exclamã deodatã: Uite o prostituatã ! În gând, unul îşi zice: â€ŢVai de capul ei, în ce hal a ajuns, nenorocita ! Iadul e al ei!" Celãlalt îşi spune în sinea lui: â€ŢSãraca, cine ştie ce necazuri au împins-o în starea asta. Doamne, iart-o şi ajut-o sã-şi revinã în sine!" Amândoi au spus acelaşi lucru, numai cã NON EST IDEM QVI DUO DICET IDEM (nu e acelaşi lucru când doi spun acelaşi lucru): unul judeca şi pãcãtuia, celãlalt iubea şi se ruga.
Unde nu existã preot nu poate exista nici bisericã. Astfel, dacã cineva, într-o adunare, vrea sã ţinã loc de preot, adunarea aceea se cheamã mascaradã.
Bucurii şi bucurii: La închisoare, în geamul de la celula unde era închis monahul Nicolae Steinhardt erau bãtute, în exterior, câteva scânduri care nu lãsau sã intre lumina. Totuşi, când soarele trecea prin dreptul geamului respectiv, o razã de luminã pãtrundea prin fanta dintre douã scânduri şi se oprea într-o bãltuţã cu apã din mijlocul celulei, astfel încât soarele se oglindea vreme de câteva minute în acea bãltuţã. Aceastã imagine provoca o mare bucurie deţinuţilor prezenţi acolo. Dupã ce a fost pus în libertate, Sami, un alt fost deţinut politic al comunismului, i-a mãrturisit unui prieten: â€ŢMi-e aşa de dor de Târgu-Ocna !" Sã fii liber şi sã-ţi fie dor de o închisoare în care ai stat atâţia ani nevinovat ! Ce rãscolitor !
