E prea mult jar pe fruntea mea bolnavã
de ode ce aşteaptã sã se nascã,
de fiere, de arsenic şi otravã,
de vise stând la rând sã se-mplineascã.
De-aceea astãzi eu, de ziua mea,
nu îmi doresc decât sã mã retrag
nu dintre oameni, nu din lumea rea,
nu dintre ce mi-e silã sau mi-e drag.
Nu îmi doresc decât sã mã retrag
pe-un pisc de mine însumi, ca pe-un ţel
şi-n mine Dumnezeu sã-mplânte-un steag,
sã fim acolo, sus, doar eu şi El.
Pe pânza steagului sã scriem versuri
cu lacrimi şi cu sânge, amândoi:
â€ŢIertaţi şi miluiţi, faceţi demersuri-
doar prin iubire se ajunge sus, la noi!"
