Plouã...
Îmi place ploaia. Întotdeauna mi-a placut. Dar mi s-a fãcut un dor de soareeee ... Parcã nu l-am mai vãzut de-o veşnicie.
Vreau sã simt cã a venit primãvara din toate punctele de vedere. Şi cred cã puţin soare m-ar ajuta acum. Dar...acum plouã, iar ploaia ma face visãtoare... Sunt sigurã cã nu ai vrea sã auzi tot ce-mi clocoteşte în minte... în minte şi în suflet. E suav... dar şi dur, e atrãgãtor ... dar şi agresiv, e pozitiv... dar şi negativ , e ... frumos ... dar şi uşor dureros... . Aş vrea sã-mi strig visul...dar tãcerea e mai bunã, indiferent cã vrei sau nu sã mã crezi. Am visuri care nu mi se mai par tangibile. Ştiu cã sunt o visãtoare, dar eu mi-am propus sã mã privesc în oglindã şi sã fiu eu...fericitã, zâmbitoare fãrã situaţii stresante. Primul pas deja l-am facut: m-am oprit în faţa unei florãrii şi mi-am cumparat un buchet de flori...şi parcã o invidiam pe vânzãtoare cã se bucurã zilnic de aceste minunãţii. Da...aşa sunt eu - o visatoare - şi am hotãrât cã este timpul sã-mi acord puţinã atenţie şi mie...mi-am dat seama cã îmi lipseşte ceva drag...am decis cã am nevoie de mine.
Câteodatã mã simt puternicã, simt cã pot face orice, cã pot trece peste orice obstacol, cã-mi pot învinge orice fricã, iar alteori mi-e greu... sã zâmbesc, sã vorbesc, sã gândesc.... Uneori simt nevoia sã am pe cineva alãturi, dar nu pentru a face ceva şi nici pentru a zice... simplu fapt ca ar fi acolo şi îi pasã de mine ar fi de ajuns pentru a mã linişti... Dar cumva reuşesc sã mã motivez şi sã merg mai departe, chiar dacã o fac singurã...fãrã acel cineva lângã mine...
Cred cã-mi iau aceastã energie de la oamenii din jurul meu. De fapt, cred cã toţi facem asta. De aceea trebuie sã ne înconjurãm cu oameni care sã ne facã sã zâmbim şi care ne lumineazã ziua, care ne încurajeazã sã fim noi înşine şi sã ne îndeplinim visele.
Nu cred în oamenii care îţi taie aripile, nici în cei care nu sunt niciodatã serioşi şi mereu te iau în glumã - cred în oamenii care se uitã la mine şi ştiu ce gândesc fãrã ca mãcar sã spun ceva, cred în oamenii care mã cunosc mai bine decât mã cunosc eu.
Eu chiar cred într-o relaţie bazatã pe sentimente şi pe armonia a douã suflete - prietenie...adevãratã.
.................................................
Plouã...
Şi totuşi, este acesta un motiv sã fim indispuşi şi întunecaţi ca cerul? Avem atâta primãvarã în noi, atâta cãldurã şi atâta soare, încât ar trebui sã împrãştiem luminã şi fericire în jur.
Vreau sã fim frumoşi, luminoşi şi fericiţi şi sã le arãtãm şi celorlalţi cã starea noastrã sufleteascã nu depinde de starea vremii, cã nimic nu ne poate tulbura bucuria, cã iubim viaţa şi oamenii! Vreau...sã visãm!
Sunt visãtoare? Poate...
Diferenţa este cã eu îmi trãiesc visul cu ochii larg deschişi.