Autor:	Luk ( Luk ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Iubiri precambriene

Şi ne iubeam atât de ancestral În supa cea primordialã Io-ţi ofeream atomi de mineral Iar tu, mã ionizai în pielea goalã. Prin ultraviolete radiaţii Ne sãrutam ca douã monozaharide Aveai un gust ca o peltea de graţii De-mi spulberai furtunile acide. Mã rãtãceam prin electroni Atras de pulsul tãu magnetic Din lavã adunam fotoni Sã-ţi luminez cãrãrile frenetic. Dar tu, mi te piteai prin hidrogen Şi îmi schimbai valenţa Trezind în mine-un dor vulcanogen Ce-l explodam prin toatã fluorescenţa. Şi-n toate acele clocote diluviene Al nostru Eden zis – hazard Ne-a transformat tiptil, în euglene Şi-am început sã ne iubim… smarald.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	:)	Luk
2.	Probabil datoritã vârstei, (vârstã!) m-am rãtãcit printre atomi, dar oricum poemul tãu mi-a dat o gurã de oxigen!	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]