Şi astfel arde inima în umbre,
în valuri de rãcoare
pe bãtaia secundei cele scurte.
De-ar fi sã mute orizontul,
coşmaruri tot aş avea
cãci inima-mi bate-n alt ceas,
învãluind codrul ce mã bântuie.
Şi de feţele fãrã feţe mai apar
în ceaţã sã te preschimbi la faţã,
sã devii albia îngheţatã
a râului de nori ce curge de-asupra,
dând şi luând din viaţã
şi ţinându-mi inima în loc
sã ardã.
