Simplã muscã de pe zid,
zbori în asfinţit!
Zbori printre albi şi negri nori
sã gãseşti o brizã vie
când totu-n jur e mort. Zbori!
Pluteşte pe ape roşii,
însângerate;
linge zahãrul cel alb
în cãutarea ta de dulce;
lasã viermi şi creşte mare;
înghite zarva oamenilor falşi;
tu doar eşti realã! Oare?
Zbori! Ce mai aştepţi?!
Oh, am uitat...
în cãutarea mea de dulce,
ca toţi oamenii de azi,
din greşealã te-am strivit.
