Rãsari, oh, Soare drag!
Încântã asfinţitul cu fiinţa ta
şi hrãneşte timpul cu cenuşã;
ca inexistenţele lui sã-şi piardã înţelesul.
Şi când de sus peste morminte vei veghea,
nu uita cã priveşti pãmântul
şi dezvãlui doar un întuneric.
Sclipirea din capãt de tunel
- purã oglindire -
luceşte goalã-n faţa ta, iluzie nesperatã.
Când la orizont tu vei pãli,
oh, Soare drag, adu-ţi aminte, fiinţã neagrã,
nimic mai mult nu eşti
ca o reflexie a rãsãritului
în oceanul timpului;
aşa cã arzi la amurg,
prefã-te în cenuşã şi ajungi la capãt de cerc
doar ca sã repeţi moartea în nemurirea ta
mâine dimineaţã,
soare negru!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vã mulţumesc pentru trecere şi pentru apreciere! :)
