Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Compasul lui Newton, masurand universul / A ridicat valul si cerul s-a deschis» - [Voltaire]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20208571  
  Useri online:   10  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Mihai Daniel Rus ( Rus Mihai ) - [ ESEU ]
Titlu: Despre societate
Pentru o mare parte din oamenii actuali, contemporaneitatea nu este nimic altceva decât o conexiune conceptualã a unor tendinţe care coincide cronologic cu perioada lor de convieţuire. Atât. De parcã întregul concept de coexistenţã ar gravita în jurul kratosului. Suprasaturare a prezentului folosind prefixul co-, chiar el nãscut dintr-un egocentrism relativ al societãţii. Oare putem extinde ideologic semantica termenului *solipsism* la o scarã mult mai însemnatã, cum ar fi cea a întregii civilizaţii umane? Şi dacã da, care ar fi implicaţiile acestei generalizãri?
Noţiunea de prezent ar fi trebuit sã sufere o schismã faţã de termenul *om*, schismã primatã de evoluţia celui din urmã la grade mai avansate de înţelegere. Cu cât am învãţat mai mult sã ne detaşãm de conştientul a tot ceea ce ne stã în împrejurimi, cu atât ar fi trebuit sã dezvoltãm raţiunea absurditãţii cuvântului *prezent*.
*Cel mai trist aspect al vieţii actuale este cã ştiinţa acumuleazã cunoştinţe mai repede decât acumuleazã societatea înţelepciune* – Isaac Asimov

Noile descoperiri în fizicã şi astronomie ne demonstreazã nouã, omului, cã *prezentul* cum îl ştim noi este o exagerare. Într-adevãr, am folosit termenul *omului* pentru a mã referi la întreaga civilizaţie *prezentã* umanã, evitând sã mã adresez societãţii cu *oamenilor* deoarece, odatã privitã ca un întreg, abia atunci îi poate fi explicatã sinecdoca raţiunii.
Odatã acest concept analizat, prima mea întrebare:
*Oare putem extinde ideologic semantica termenului _solipsism_ la o scarã mult mai însemnatã, cum ar fi cea a întregii civilizaţii umane?* obţine un rãspuns afirmativ. Ideologic, bine-înţeles. Dacã ne raportãm la kratos ca la un întreg, un unic organism, atunci individualul devine asemenea celulei, constituind completul prin unire. Iar, în acest caz, individualul întregului devine unicul truism în concepţia acestei filozofii. Asta ne demonstreazã egocentrismul societãţii care, în mod surprinzãtor, acţioneazã la anumite niveluri asemeni individului. Este asta o dovadã de ignoranţã din partea civilizaţiei umane? Nu. Dar din partea evoluţiei sale? Exact! Dar cum putea demonstra acest raţionament aparent ad absurdum?

În teoria celor şase grade de separare, Frigyes Karinthy analizeazã relaţiile comunicaţionale inter-umane ale societãţii din perioada anului 1940, deceniu în care el dã naştere acestei idei mai târziu dezvoltatã. Pãrerea sa despre nivelul de conexiune între oricare douã persoane diferite de pe Pãmânt este cã acestea sunt conectate în orice moment de alte şase, afirmând cã, prin intermediul diverselor metode de comunicare, lumea a devenit mult mai asemãnãtoare cu o pânzã de pãianjen. În punctul în care putem spune aşa ceva, consider de prisos sã afirm faptul cã lumea funcţioneazã deja precum un tot unitar, un singur organism independent, ba chiar unul foarte ipocrit, în opinia mea.
Este normal ca o mulţime sã obţinã proprietãţile pãrţilor componente? Nu. Totul evolueazã. În chimie, când douã elemente formeazã o substanţã, ele îşi pierd particularitãţile pentru a compune ceva superior lor amândurora. Ce înseamnã asta? Societatea se aflã încã într-un stadiu mijlocitor, individualul menţinându-şi elementele proprii, în acelaşi timp împrumutându-le unei lumi încã indecise asupra viitorului.

Sã presupunem întreaga populaţie compusã din o sutã de indivizi. Dacã eliminãm unul, ceilalţi nu vor continua sã facã parte din populaţie? Acum, prin reducere la absurd, aplicãm acest raţionament pânã ce vom rãmâne cu o singurã persoanã. Conform logicii, întreaga societate este compusã din acel un singur om. Putem oare din aceasta deduce cã ea în întregime poate fi compusã dintr-un individ? Din pãcate, da. Pentru moment. Atunci când totul va funcţiona ca un întreg, atunci când lipsa unei singure piese va distruge mecanismul, atunci când codrul va fi afectat de frângerea unei singure rãmurele, abia atunci putem considera atins apogeul civilizaţiei umane.

În final, voi încheia zicând cã eu cred cã omul se aflã încã în infantilitate, cã el are formate rãdãcinile şi un trunchi robust, o culturã solidã, un trecut rezistent, şi cã de acum înainte el va trebui sã dezvolte crengile; ele se vor ramifica, vor creşte în direcţii diferite, fiecare un alt individ, diversitate, dar frunzele vor fi aceleaşi peste tot, împreunã formând coroana care are un singur rol. Un codru poate nu suferã în urma secerãrii unei crengi, dar un pom da! Iar la final, fructele vor fi la fel peste tot.

Nr Comentarii Comentatori
1. Dar poeziile mele şi ale Alexandrei nu au de-a face cu eseul...nu am sã îmi iau singur apãrarea, ar fi stupid, dar cel puţin poeziile Alexandrei au esenţã de poezie...se citesc ca una...nu înţeleg tot oprobriul ãsta faţã de stilul ei. Nu doresc sã fiu neobrãzat, dar poezia este un mod de a-ţi proiecta sufletul...SUFLETUL meu aşa este cum apare în poeziile mele...nu pot vorbi în numele Alexandrei şi nici nu încerc sã vã ţin lecţii de poezie, îmi pare rãu...dar aşa sunt eu. Rus Mihai
2. Domnule Lungan, nu am uitat. Am încercat sã fac un eseu care sã intre la secţiunea *eseu*, nu este unul literar şi sunt conştient de asta. Am încercat sã tratez o temã totuşi care influenţeazã literatura. Vreţi sã spuneţi cã critica literarã nu ţine de domeniul literaturii? Fiindcã situaţia seamãnã...Oricum, eu nu sunt genul care sã se certe şi vã pot înţelege perfect, îmi pare rãu dacã nu vã place cã am postat acest eseu. Rus Mihai
3. cu siguranţã acest lucru ,mai târziu! Acum sunteţi (prea deştepţi) pentru a mai analiza şi nimicul ãsta !
4. Dacã eventual ai uitat (sau probabil ,n-am idee eu de aceastã extindere) aici te afli la cenaclul Noduri şi semne,nu în aula unei şcoli unde se ţin conferinţe din filozofia egocentrismului uman. Nu ştiu unde baţi ,dar asta nu este o lucrare literarã. Probabil ,tu şi Alexandra ,sunteţi nişte elevi buni la şcoalã,bravo !dar ceea ce faceţi n-are nimic în comun cu poezia ! Poezia se foloseşte de aceste cunoştiinţe pentru vocabular şi profunzime....dar ve-ţi înţelege ,
5. Apropo, mersi cã mi-ai amintit de *solipsism colectiv*, îmi stãtea pe limbã dar nu mi-am amintit sã formulez aşa. :)) Am o întrebare dacã mai treci pe aici. Îţi place Bacovia, Alexandra? Rus Mihai
6. Noi, dacã mã iau dupã cea mai mare aprox., doar cam 1 mil. de ani(de la apariţia omului, nu homo-sapiens-sapiens) şi ştiind ce încet funcţioneazã evoluţia, eu încã mai am speranţã. Ceva va schimba gândirea omului. Nu ştiu exact de ce sunt aşa optimist legat de asta, în viaţa mea eu sunt foarte pesimist din fire, deci e ciudat. Oricum, îţi mulţumesc sincer, Alexandra...am avut o vacanţã în care n-am mai scris niciun eseu şi mi-era dor. Rus Mihai
7. Opinia mea, Alexandra, este împãrţitã. Nu vãd viitorul chiar aşa de sumbru încât sã spun cã omului îi este destinatã decãderea moralã, dar nu pot nici sã afirm încrezãtor cã el îşi va reveni cu succes în viitorul apropiat. De asta am folosit alegoria copacului, fiindcã dacã el nu reuşeşte sã treacã peste infantilitate, nu va reuşi în viaţã. Sincer vorbind, omul este o specie foarte tânãrã (dinozaurii au avut cam 250 mil. de ani). Rus Mihai
8. Felicitari, scrii eseuri foarte bine şi, inca o data, jos pãlãria pentru idee si pentru modul in care o sustii! AlexandraC
9. Foarte interesanta ideea ta legata de solipsismul colectiv, Mihai! Oricum ceea ce percepe omenirea ca intreg nu este probabil nici mãcar un sfert din adevãrul despre lume si posibil sa nu fie nici real. Cât despre om, lãsând la o parte individualitatea lui şi luându-l ca pe o componentã generalã a întregului, el nu a reusit sa se dezvolte spiritual fie cã de la genezã, fie cã de la stadiul de homo-sapiens-sapiens încoace, mergând spre decãdere moralã, la fel ca societatea pe care o compune. AlexandraC
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Valeriu VALEGVI, Trziu de mare incertitudine, Ed.Hypatya, Galati
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN