Pe poteci de tãcere
cutreierã nimenea,
şi suspine de durere
se aud aievea.
Când face-un pas
e-nghiţit de gloatã;
când mãnâncã din vas
înghite pe roatã.
Ce greu e sã fii nimenea
pe poteci umblate bine,
când toatã lumea pretinde a fi cineva
pe-ale vieţii cãi virgine...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îmi place cã numiţi *umila filozofie a mesajului*. Nu încercam foarte mult cu poezia aceasta, ce-i drept...doar un gând, o scânteie de fracţiune de secundã ce suna bine în capul meu...mai trebuie sã aştept pânã voi reuşi sã îmi transpun aceste *sclipiri* în versuri. Aştept cu nerãbdare clipa totuşi! Pânã atunci trebuie sã am grijã la forma poeziei...este foarte importantã şi nu mereu îmi iese.