Din umbre-n de praf vâltoare se-nalţã,
Suflu rece-ntru vânt îngheaţã;
Cu-ochi haini şi reci el te vâneazã.
Poţi fugi, dar disearã cu siguranţã
Sufletu-ţi abandona-va astã viaţã.
Sângele-n broboane scurgânde ţi-l vrea,
Picurând pe dalele de granit ce te-nconjoarã;
Din rãni de ceaţã-nvãluite-a-şi crea
Cupolã de remuşcãri ce-l ocroteşte.
Râde-al sarsailei maliţios sperjur,
De suflete sterpe-ocheşte vânãtoarea.
Proclete, şterse-ţi sunt pãcatele
De-a spiritelor uiţi iertarea.
Diavol în dureri benevol,
Aici e sã-ţi aducã disperarea;
Poţi fugi de vrei atâta,
Sã uiţi nu cã privirea-ţi pierde concentrarea.
Nimic nu eşti decât o pradã-
Fiinţã vie fãr de viaţã-.
De crezi cã vrerea i-o s-o vadã,
Aşteaptã-i noua faţã.
Aleargã-n fricã disperatã,
Îmbrãţişeazã schimbarea şi fii consumat-
Desolatã viaţã-n vânã vie-nflãcãratã-,
Fii ghidat de plânsetul furat.
Clopotele-un ultim adio îţi cântã,
Pereţii-ncastreazã încleştarea
Urletelor de suferinţã;
Hodineşte-n cavoul de lalea…
PE VECI!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iar versul *îmbrãţişeazã schimbarea şi fii consumat* nici mãcar nu îmi aparţine, fiind dintr-un cântec despre jocul respectiv, dar în limba englezã. Poezia am scris-o fiindcã mã plictiseam, de asta i-am zis (kitsch, oarecum). Vã mulţumesc pentru apreciere, am fost surprins.
M-aţi luat prin surprindere chiar şi pe mine afirmând acestea şi m-aţi forţat sã îmi recitesc propria poezie. :) Iniţial, poezia avea unicul scop de a crea o atmosferã apãsãtoare, horror, fãrã vreun mesaj aparte ori chiar descriere bine lucratã, motiv pentru care am ales (kitsch, oarecum), dar pas cu pas am reuşit sã imprim mesaje micuţe şi insignifiante ici-colo. Poezia în sine este dedicatã unui joc video(da, sunt şi eu dintr-acei care se joacã :) ).
