Aerul e greu;
Azi trei sori singuri se nãscurã,
Fiecare într-alt spectru;
Cu toţi luminã purã emanarã-
Cununã-ntru purificare-.
Aerul e cald;
Primul dintre ceice se nãscurã
Purtat mare-n mult sepulcru-
Ziua albastre unde mari doar arã,
Noaptea ca sã moarã sub un soare-.
Aerul e-nflãcãrat;
Al doilea dintre ei ce se nãscurã-
Lucrare de astral ancestru-
Seamãnã, culege urã,
Scaldã lumea bunã în cuptoare.
Aerul e rece;
Din trei câţi unici se nãscurã
Unul are înalt lustru,
Culcate roşii linii carã
Şi pogoarã lunã de rãcoare.
Aerul e mort.
De prin arcele matricei tu vãzusei,
Zãrit-ai oare sub ce sceptru
Cum ştergea ce sã-mplineşti putusei
Ş-apoi chiar în ea matricea moare?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Şi într-adevãr, sunt genul de persoanã cãreia îi place sã îşi susţinã punctul de vedere pânã la proba contrarie...sunt conştient cã nu este în regulã şi trebuie sã schimb asta, sã fiu mai open-minded, dar eu sunt foarte încãpãţânat din fire. Îmi pare rãu dacã v-am dat bãtãi de cap, dar apreciez cã aţi stãruit şi m-aţi fãcut sã îmi conştientizez(într-un final) greşeala. Şi de altfel, *specialitatea* mea e sã argumentez...:)
Îmi place mereu sã învãţ câte ceva nou(sau sã îmi fie evidenţiate greşelile), deci vã mulţumesc mult pentru asta. Partea cu *usus* era datoritã autocorrectului telefonului meu(de pe care scriu acum şi atunci) setat în limba englezã. Nu am verificat dacã era scris corect. Îmi cer scuze.
Se pare cã m-am *ruginit* în ale limbii române. :) Nu am forţat rãspunsul, acesta mi-era planul iniţial pentru poezie(pentru structura aceea), dar am încurcat puţin termenii. De fapt, nu prea are treburi cu pãmântenii(în primele douã modalitãţi de interpretare), şi totuşi, nu este otiosus atâta timp cât l-am caracterizat sumar. Vã mulţumesc cã aţi evidenţiat asta. Am uitat partea cu *necunoscut* a termenului şi m-am axat doar pe neinterferenţele sale ulterioare cu umanitatea.
De ce mergi aşa departe,continuând sã forţezi un rãspuns prin nepotrivirea logicã a filozofiei tale ?Deus Otiosus,nu ...usus, este un zeu ce nu are treburi cu pãmântenii,este un aşa zis zeu pensionar pe care-l plasezi într-un timp necunoscut(Illo Tempore) şi dacã este necunoscut de ce îi acorzi atribute umane, ancestrale pentru cã el prin definiţie ,nu are treburi pãmânteşti !? Îţi place sã filozofezi mergând dincolo de înţelegere,de logicã şi cred, greşeşti.
5.
Depinde foarte mult de cum privim cei trei sori...dacã îi privim ca pe corpuri cereşti semnalizeazã prezenţa unui Deus otiosus şi automat plaseazã cadrul poeziei în illo tempore. Ar reprezenta un strãmoş astral al sorilor, personificat prin cuvântul strãmoş într-un Deus otiosus...iar dacã privim sorii ca alegorii ale unor ipostaze ale condiţiei umane, avem din nou un illo tempore în care existã un ancestru al tuturor atributelor umane...unul primordial...o calitate definitorie.
Te felicit pentru iniţiativã,ţi-am spus,vei reuşi negreşit .Baftã !
7.
Vã mulţumesc foarte mult! În aceastã vacanţã am sã citesc foarte mult ca sã-mi conturez corect stilul poetic...poate reuşesc...cert este cã iubesc foarte mult poezia şi niciodatã nu voi renunţa la ea.
Nu. Astral =stea,sideral,vine de la aştri,pe când ancestral =strãmoşesc şi dacã tot veni vorba ,ce semnificã unul lângã altul în context ???..n-am înţeles!
9.
Ai fost chiar mai mult Narcisist ,pentru cã iubindu-te prea mult ai uitat şi de iubirea cititorului care vrea versuri frumos conturate,cu metafore ce au corespondent în magazia de cunoştinţe a lui,aplaudându-te.Dacã-ţi pui cunoştinţele în ordine,eu garantez pe succesul tãu în poezie,pentru cã ai o bazã solidã şi-mi place ordinea inversã a cuvintelor(substantivul înaintea verbului),sunã Shakespearian!.)))))))
10.
Structura *de-astral ancestru* trebuia sã însemne *de-astral strãmoş*...zice dex-ul...sper cã am formulat-o corect...îmi pare rãu dacã nu.
Vã mulţumesc mult pentru vizitã şi îmi pare rãu cã nu am reuşit sã vã impresionez...am încercat sã mã folosesc de foarte multe cuvinte conotative...şi, aparent, nu am reuşit.
din ancestral pânã-n astral pentru a ne face sã înţelegem noţiunea de ermetism .Dacã,prin absurd ai vrut sã rezolvi o problemã cu matrice într-un mod special,poetic atunci nu-ţi contest decât ilogica înţelesului cuvintelor,matricea fiind ,clar logicã!
13.
din ancestral pânã-n astral pentru a ne face sã înţelegem noţiunea de ermetism .Dacã,prin absurd ai vrut sã rezolvi o problemã cu matrice într-un mod special,poetic atunci nu-ţi contest decât ilogica înţelesului cuvintelor,matricea fiind ,clar logicã!
14.
Mã credeţi sau nu, pendulam între *vãzusei* şi *vãzuseşi*. Am încercat, prin titlu, şi prin poezie de altfel, sã înglobez mai multe concepte. Am folosit cuvântul *matrice* pur metaforic pentru a arãta cã ceea ce este scris în poezie(ideea) este recognoscibilã minţii umane, iniţiativã care acum realizez cã a fost puţintel narcisistã. Oricum, când am scris poezia am intenţionat sã dau celor trei sori trei posibile semnificaţii diferite, conferind poeziei trei mesaje diferite...
constat cã asist la cea mai antagonicã construcţie cu scopul de-a fii poezie! Matricea vine de la tabelul cu m-linii şi n -coloane,care n-are nici o legãturã cu aerul cald ,rece ,sau înflãcãrat,cum acestea la rândul lor n-au legãturã cu "lucrarea de astral-ancestru(douã noţiuni diferite) Unde mergem cu metafora ca sã mori noaptea sub un soare ? Vãzusei(seşi),putusei(seşi)şi-n ea matricea moare ? Ion Barbu ar fii invidios?...sau ne-ar bate cu matricea,
16.
În prima strofã avui impresia cã ceva se întâmplã şi voi citi o poezie deosebitã. Citind cea de-a doua strofã ,rãmân puţin crispat,"primul se naşte şi e purtat mare-n mult sepulcru(MORMÎNT) pentru cã ziua arã unde albastre,ca sã moarã noaptea sub un soare." Mã opresc aici ,pentru cã vine strofa trei în care "lucrarea este de astral-ancestru,care ce seamãnã aia culege şi scaldã lumea bunã în cuptoare" Titlul este" Matricea" şi acum punând cap la cap lucrurile,
