Vetust orologiu-n crispate unde rezoneazã,
Prin stridente oscilaţii imprimã rotaţii temporale,
Din a sa de sticlã vitrinã empiric vegheazã
Ca timpul şi gândirea sã se-ncrucişeze-n a istoriei anale.
Pendul arcuit în veşnicie-mbinã erele,
Mecanismul sãu de aur zguduie arterele
Ce taie cursul a lor sale ace
Pân ce-n miez se-ating şi tace.
Auritul fantasmagoric orologiu
Plânge imanent conştiinţei,
Lacrimi şi suspine, tainic un elogiu,
Ticãie-nlãuntrul fiecãrei fiinţe.
Este-un ceas de veacuri şters,
Al memoriei amfitrion,
Ne-aminteşte permanent
Ce strãluce-n fiinţe eon.
Şi de a-i nega semnificaţia tu consideri
Priveşte adânc în gândul rãu,
Pe dos el îţi întoarce mintea, altminteri
Vei vedea doar ceasul tãu!
