Printre zeci negre gânduri de cianurã,
Vise de-argint şi-aur luminoase,
Stau violente sentimente monstruoase,
Sãlãşluiesc ocrotite-n negurã.
Pe-a minţii-ntinsã la limitã nervurã
Rãtãcitoare trãiri le nasc sfioase,
Pierdute-ntre grãmezi de lacrimi lucioase,
Îmbrãcând terne veşminte de purpurã.
Copii ai firii tale muribunde
Zac încarceraţi în plânsete nebune
Tãinuiţi de o fricã sã n-abunde.
Şi-admirând din spate, din tribune,
Nefaste-n gând, aparte furibunde,
Când cade soarele şi iubire-apune.
