Privesc acum, copleşit de raze de luminã,
Umbra trecutului melancolic se zoreşte,
Fiind eu brutal rãpus de-a timpului patinã,
Ce prin de furtunã nori domol se-ntrezãreşte.
Mã gãsesc aici, murmurând acest unic vers,
Zãpãcit de chemarea pateticului ofens,
Ilustrând al meu gând atât de frumos şi de pervers,
Al stoicului meu imn complet lipsit de sens.
Cântã-n splendide de aur corzi violoncelul,
De sub stratul gros de nea falnic se ridicã,
Albul de puritate lucitor, ghiocelul,
Împresurând cântarea pe-acorduri de-o aripã.
În pofida amintirii cele tiranice,
Încã speranţa unui început nou dominã,
Şi-oricât de vecinice timpuri rãspicat rãsunã,
<< Orice-ar fi, sã-ţi deschizi ochii trebuie >>
Bãtrânul tace.
<< Şi luminii sã-ţi inunde retina sã-i permiţi >>
Al purului curat sã luaţi veniţi,
Sã zâmbiţi... .
Şi cum n-am mai citit de-o vreme ceva
De-al Laviniei Alexandra operã,
Mã simt onorat ca aceste versuri aievea
Sã i le dedic asemenea, şi sã-i spun RÃSTIT:
Bine TE AM REGÃSIT!
P.S. Ştiu cã vei citi poezia,
Cum fãceai mereu,
Şi îţi mulţumesc toatã ziua
Pentru ce-am scris eu,
Cãci presupun cã ŢIE îţi datorez
Aceastã afinitate pentru versuri,
Şi nu pot decât sã-ţi doresc
Inspiraţie-n viitoarele cânturi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îţi mulţumesc! Ea era motivaţia mea sã scriu poezii, fiindcã la început mereu comenta la posturile mele, şi asta mã fãcea sã vreau sã mai scriu. Evident, dupã ce eu am luat pauza de scris, şi am revenit, contul ei nu mai era... . Sincer, am revenit sã scriu pe site din douã motive, unu, nimeni nu-mi citeste poeziile altundeva... :)şi doi, a survenit o schimbare de stil în operele mele şi abia aşteptãm sã-i aud pãrerea.
