Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Femeile sa tina bine minte ca numai acela e demn de dragostea lor care le-a considerat demne de respectul lui.» - [Al. Dumas fiul]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
OPINIA TA
Spune-ţi părerea!
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
Vrei un site personal?
CyberPoems
Poeme cibernetice
Soft nominalizat la Concursul Naţional de e-content, mai-2005
[Free download]
SITE-URI PRIETENE
»  Portal de divertisment
»  Anticariat online
»  Poeme cibernetice
»  Meditaţii, meditatori
»  AnteCV - Testare online
»  Management sexual
»  Testare/evaluare offline
»  Pro LOTO 6/49, 5/40
  Vizitatori:  20214937  
  Useri online:   7  
Cenaclul «Spune ceva»

Revista literara BOEMA

Filme si aplicatii multimedia educationale

DONATI
PENTRU CULTURĂ


Anunţuri: Antologie literară colectivă  
Autor: Mihai Daniel Rus ( Rus Mihai ) - [ PROZA ]
Titlu: De la rãsãrit la apus se-aştern stele
Opera aceasta este un capitol din cartea mea, si il postez astazi, dedicandu-l tuturor de Valntine s Day.

<< Vrei sã auzi o poveste? Foarte bine! Dar, puiul meu, ridicã-te din cenuşa în care te afli, trezeşte-te şi luptã, iar promisiunea cã-ţi voi tâlcui o istorioarã va veni negreşit! Îţi deschide ochii, priveşte ce-ai creat, ce-ai nãucit în confuzie. Fie ca vederea ta sã-ţi cureţe calea cea dreaptã prin lumea pierdutã-n vicii şi pãcate, şi, încã un lucru ţin sã-ţi amintesc, iubirea mea,… . Niciodatã sã nu uiţi ca atunci când ţi-e greu, când pricinuirile nefaste ale lor îţi vor cãlca vrerea, sã priveşti mândru şi încrezãtor în sus, plin de speranţã sã şti cã acolo-mi gãsesc eu odihna, zâmbindu-ţi cald, unde se-aştern aştrii de la rãsãrit la apus.
Dacã te vei vedea vreodatã rãnit de pumnalele lor, iar de sângele-ţi nevinovat va picura nestãvilit din trup îndurã, scumpul meu, cãci, sã şti, eu îţi sunt mereu alãturi, împreunã cu toate zânele de pe bolta înstelatã, şi te vom ocroti în numele a tot ceea ce reprezinţi… .
Oh, îngeraşul meu printre fiare azvârlit, mai vrei sã auzi micuţa mea povestioarã…? În regulã, fie cum vrerea-ţi doreşte. Oare sã îţi aminteşti mai poţi, atingerea finã a viselor de satin, cãldura brutalã a îmbrãţişãrii trecutului? Cândva, pe când razele de luminã abia pãtrundeau prin mantaua groasã de nori în halucinanta mea viaţã, un tânãr bãiat zâmbea zorit în necunoştiinţã. Oare mai ţi tu minte cu câtã candoare saluta bãiatul acela fiecare "îngeraş" ce-i agãţase gândul şi dorinţa, şi mai apoi, într-un vuiet de iraţionalitate, stârneşte uraganul împotriva tânãrului?
Trebuie sã-l cunoşti, este lumina ochilor mei, ce-acum în safire lucitoare s-au metamorfozat. Mereu îşi pãsuia aleanul în scrierile sale, atât de introvertit, şi totuşi, atât de pierdut în propriile-şi vise haotice încât funcţiona asemenea stelei polare ghidându-i pe toţi cei ce-l înconjurau. El era cel care, în ciuda faptului cã le ştia pe toate, de fapt nu ştia nimic. Mereu fusese doar o faţadã, şi doar tu şi eu am avut privilegiul de a-l vedea în realitate.
Puteam întrezãri flacãra speranţei radiind luminã prin voalul translucid al conştiinţei sale, şi aveam dreptate când eram sigurã cã nu putea fi decât un astru zãlud pe cale ce nu reuşise sã rãsarã alãturi de restul semenilor sãi. Zâmbea fals, mereu pretindea cã tot ceea ce face este pentru toatã lumea în afarã de el, şi, totuşi se lãuda cu asta de parcã gândul nu-ţi revela adevãrata privelişte a plaiului înzãpezit al minţii sale atât de rebele, şi totuşi dogmatic în înţelepciune.
Niciodatã nu a fost zãrit cu adevãrat, pânã ce privirea-mi se-ndreptase-asupra-i faţã ştearsã de-acel zâmbet strâmb. Mereu ţintise mai sus, voia sã poarte laurii victoriei pe tronul sãu ipotetic al siderãrii tuturor. Din pãcate, pentru a reuşi asta, a fost nevoie ca pierderea vieţii mele sã intervinã atât de brusc… . Încã mai ţin minte, cu câtã supleţe de piatrã-şi masca firea şi toate simţãmintele faţã de mine, cum scâncea de fiecare datã când mã zorea, asemeni unui copil. Oh, de trandafiria ispitã fuse prins în mreje, scãldat în petalele roşietice ale pasiunii sobre dar cuprinsã de-o rãcoare arzãtoare. De ce oare-şi pierduse minţile-atunci pentru mine? Oh, ce torment mãturase cu slaba sa gândire, şi-odatã ce mintea-i fu deplasatã la rãscruce de vânturi, se gãsise zburdat pe-aripile brizei calde. Tremura-n faţa sorţii muribunde, ştia cã de nu-l voi primi-n a mea inimã, viaţa-i va fi fost în van plãsmuitã-n ceruri. Lucea ca un diamant, diamantul meu… .
Şi ce mult l-am rãnit, şi ce mult îmi regret faptele, atât de tare fu strãpuns de cuvintele-mi ca un pumnal, cã se retrase-n castelul sãu, alãturi de fantoma unei vieţi ce niciodatã n-o posedase. Mã visa alãturi, iar eu îl lãsam în ignoranţã, alãturi de personajele pline de zel şi de-nţelepciune ale micilor sale nãscociri. Jurase iubire, iar eu îi jurasem ignoranţã, şi nu mã durea asta. Zâmbea de parcã nimic nu se petrecuse, dar amândoi ne ştiam meritele-n pricinuirea aceea. Era evident pentru mine cã plângea-n sinea sa, strãpuns de spinul însângerat al floricelei.
Oh, acea searã… . Oare mai îţi poţi aminti, cu dificultate, acea searã? Acea searã-nstelatã-n care aştrii luceau vrerea spasmodic a fiinţei umane? Mã decisesem sã-i recompensez iubirea cu-ajutorul cunoaşterii. Eram hotãrâtã sã-i destãinui misterele gândului meu. Şi-aşa-m fãcut, de altfel… . Mai ţi minte? Eram cea cu inima de obsidian, iar tu, cel cu ochii de jad.
Mã numeai o pisicuţã, cu ghearele-şi prea tãioase, asemenea lamelor de pumnal. Eu te-ascultam cu-atâta-mpãcare, mã linişteai, şi chiar de sentimetele nu-mi furã stârnite, ştiam cã nu vrei rãu.
Îmi ziceai cã pentru fiece persoanã rãsare curcubeul, unul splendid din şapte culori format. Ziceai cã toatã lumea are unul, dar al meu stãtea umbrit de-atâţia nori de furtunã mohorâţi. Spuneai cã trebuie doar sã aştept pânã ce furtuna-mi se va potoli, ş-apoi voi putea întrezãri şi razele de luminã, doar sã fiu atentã ca fulgerele-mi sã nu secere pe cei ce vor sã-mi admire puntea curcubeicã din suflet. Eram mesmerizatã de vorbele-ţi atât de profunde, dar pierdute-n haosul minţii tale pasive.
Eu eram trandafirul, înconjurat de spinii-nsângeraţi, îţi mai aduci aminte? Atâţia-au încercat sã-mi zãreascã floarea, dar au sfârşit cu sufletul strãpuns de ţepi…, ziceai.
Oricât insistam eu cã sunt o floare spontanã, rebelã, mai degrabã floare-de-colţ, tu mereu ziceai cã sunt o persoanã bunã, care meritã mult mai mult, cã nu sunt nicidecum de colţ, ci sunt o floricicã-mblânzitã-n grãdina cuiva, şi cã trebuie sã-mi etalez tandreţea.
Acum regret atâta cã te-am fãcut sã plângi, scumpul meu. Te-am numit tot ce te rãnea, şi totuşi, nicicând n-ai plans de faţã cu mine, nicicând n-ai nutrit urã ori supãrare fiinţei mele, niciodatã nu ţi-ai încãlcat promisiunea pe care te-am forţat s-o faci, cã mã vei lãsa pe veci în pace. Te pot vedea, plângând, acum cã sufletul meu este omniprezent şi omniscient, şi-atâta suferinţã-mi provoci… . Nu mai plânge, te rog, şi-ţi promit cã-ţi voi primi sufletul în poala-mi în eternitatea astralã, alãturi de zeii şi zeiţele ce te-au fermecat mereu de pe bolta-nstelatã a nopţii. Abia acum pot vedea ce ţi-am pricinuit, şi regret din tot sufletul, dar trebuie sã fi puternic. Şti bine cã scâncetul copilãresc al lumii depinde de tine pentru-a rãsuna frenetic şi-n altã zi-n viitor pe-ntiderea nemãrginitã a vãzduhului topit în iubire.
Trezeşte-te! Orice ar fi, trebui sã-ţi deschizi ochii şi sã permiţi luminii sã-ţi inunde retina, sã-ţi arate clar calea cea lucitoare spre mine, abia dupã ce-i vei pedepsi pe cei ce vor sã rãneascã lumea, sã o facã sã sângereze abundent, sã-şi piardã esenţa vividitãţii de mult securizatã
.>>

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
Cenaclul Literar Online
«Noduri şi Semne»
Revista Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Petre RAU, Mogosoaia - Istoria unei tregedii, Ed. Porto Franco, Galati, 1999
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALUL ASPRA 2014
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Ghid de exprimare
Contact
Istoria cenaclului
Membrii cenaclului
PUBLICÃ ŞI TU!
ONOMANTIA
MĂREŢIA OMULUI
MenStrict
Cel mai util cadou pentru iubita ta!
[ Free download]
Revista literara BOEMA
Editura InfoRapArt

OPINII
Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE      PROZĂ      ESEU      TEATRU      UMOR      DIVERSE      BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@inforapart.ro              Copyright © 2002 - ANA & DAN