Avand in vedere ca e noul prolog, vreau neaparat sa lasa-ti comentarii, indiferent de ce credeti. Vreau sa stiu daca suna destul de bine sa merg cu asta pana la sfarsit sau nu.
Prolog
Astfel se ridicã praful… . Princhippilie rãsunã bubuind în umbrele ecourilor acustice din labirint. Ameninţãri false se strecoarã printre crãpãturile şi crevasele din pereţii înconjurãtori, toate ridicand praful… antrenat într-o vâltoare eufemisticã. Zidurile privesc nepãsãtoare la ceea ce se pierde între ele, precum trecãtorii într-o agorã, rãscolind amintiri. Misterul peisajului silenţios se furişa prin striaţiuniile vãlului de întuneric, aducând întrebãri existenţiale profunde. Un itinerar bine-stabilit se schiţeazã molcom prin coridoarele claustrofobice ale catedralei de pe a cãrui plafon picurã sânge. Candelabre de ivoriu atârnã lãbãrţate, privindu-şi propriile reflexii cristaline în ferestrele holului larg, pãtruns de izul fraged-arãmiu al anticelor clanţe. O rozetã colţuroasã împodobea maiestuos interiorul, pronunţându-se clar prin culorile sale accentuate deasupra unei uşi, o trecere într-o altã lume, comparatã cu austeritatea monocromaticã a zidurilor. Ici-colo, tencuiala de la o umezealã excesivã, prezintã fisuri care urcã pânã sus, precum lianele, agãţându-se de tavan.
Conturându-se lent pe unul dintre pereţii coridorului şerpuit, o umbrã cu forme nedefinite se contopea cu anostitatea cromaticã a întregului. O imagine sinuoasã începe sã fie cãpãtatã de aceastã umbrã ce se prelinge încet de-a lungul holului mat, care coteşte în stânga, ascunzând vinovatul pentru acea posturã în umbrã groteascã.
Croncãnituri ale dalelor de lemn aşternute pe podea şi sunete lugubre, astmatice, parcã erau reflectate de o oglindã aşezatã chiar în faţa sa. Trosnetele scoase de parchetul a cãrui plãci încep sã cedeze sub greutatea persoanei aflate dupã colţ se intensificã, devin mai frecvente şi mai ritmice. Pardoseala înmãrmuritã odatã începe acum sã plesneascã în vãzul tuturor. Vechimea sa este motivul acestui colaps incontrolabil. Dinamismul acestei picturi devine unul tot mai îngrijorãtor, satiric. Culorile încep sã se schimbe, formele sã creascã, trosnetele sã se frecventeze, inspiraţiile astmatice astmatice continuã sã avanseze iar monotonia anostã presteazã urme de acţiune.
De dupã colţ, o figurã enigmaticã aleargã cu vitezã pe coridorul şerpuit, trecând cu nepãsare obraznicã prin dreptul oglinzii, pierzându-şi reflexia cristalinã în abis. Stilul architectonic excentric, plin de vârfuri ascuţite o înconjura, regãsindu-se în bârne, în plãci, în bolţi, … peste tot. Paşii sãi deveneau tot mai apãsaţi, ridicand praful… . Şi linişte… . Nimic nu se aude… . Pauzã… . În pereţi, proiectilele ce-l urmãreau ricoşau, producând zgomote infernale.
<
Totuşi, parcã aud ceva!... şoapte în întuneric, priviri diavoleşti arzãtoare bat în lungimi mari de undã, râzând în hohote! Insecte cu lungi aripi, efemere, se ivesc de dupã colţ. Lumea lor se nãruie şi cautã un vinovat pentru asta! Din pãcate, nu îl vor gãsi niciodatã, cãci pentru a-l gãsi sunt nevoiţi sã priveascã lãuntric în însãşi chintesenţa fiinţei proprii. Sãracii! Nu au stopat cãutarea! De altfel, de ce-ar face-o? Crumbling Mayflies who die from morning to the night! Nu s-au oprit! Oh, nu! Nu s-au oprit, mişeii! Nu s-au oprit… . Ah!<<
Un glonţ îl rateazã la limitã, ricoşând din perete şi aruncând resturi peste tot, împroşcând personajul direct în faţã. Se sperie. Se împiedicã. Se izbeşte de zid. Umãrul sãu se freacã de perete, sfârtecându-şi trench-ul nemilos, sfâşiind ţesãtura în profunzime. Un strat de praf îl cuprinde acum, acoperindu-l în totalitate. Inima-i bãtea tot mai puternic, încercând sã-i încununeze eforturile disperate de a scãpa cu viaţã.
Zace amnarul într-un colţ al încãperii în care tocmai pãtrunse misterioasa umbrã, o forjã strãjuind în dreptul sãu. Un miros de formol persistã de data asta, fãcând sala mai mult sau mai puţin sã miroasã asemenea unei instituţii sanitare. Lanţuri lungi, cu verigi nenumãrate atârnã de cârligele prinse de pereţi. Arãmiul predominã sala, rugina fiind întâlnitã la fiecare pas, astfel de praf aflându-se chiar şi aşternut pe podea, aemenea unui strat de omãt de un portocaliu-închis. Peste tot, un aer metalic inundã privirea, gustul de metal putând fi simţit foarte uşor pânã şi în timpul inspiraţiilor. Fulgii de praf ce rãtãceau alienaţi prin fierãrie sunt încãrcaţi cu ruginã. O contradicţie bizarã este mirosul de formol, un cunoscut antiseptic, într-un loc cãruia dezinfectat nu îi este corect atribuit ca adjectiv. Ceva necurat are loc, asemenea universului shakespearean – <
Trecând prin faţa unei terase, misteriosul necunoscut nici nu se opreşte sã cuteze aruncându-şi privirea afarã, ci-şi continuã fuga disperatã spre viaţã. <
O fisurã. O fisurã în Pântecele Bestiei… .
În a sa cursã, strania figurã apucã folosindu-şi mâna, un lanţ de o verigã a sa şi-l trage dupã el cu putere, lãsându-l într-un final în urmã. Ochii sãi îi scãpãrau deja cu o ardoare considerabilã. Dorinţa sa de viaţã era neîntrecutã.
Balustrada de pe acea platformã începe sã se zguduie în urma unei puternice rafale de vânt. Un sunet ritmic începe a se face auzit, devenind tot mai intens, tot mai apãsãtor… . Luciul negru metalic al unei plãci de aluminiu apare lent din abisul înceţoşat de afarã.
Sub al stelelor sclipit prinde formã un aparat de zbor cu lungi pale ce aproape zgârie pereţii exterior ai clãdirii. Un geam fumuriu tãinuieşte identitatea pilotului, ascunzându-l în tihnã. Sunetul devine zgomot, iar zgomotul devine haos, haos insuportabil. Încet, o marcã devine vizibilã, aceasta fiind însemnatã cu vopsea fluorescentã, brand al cãrui mesaj se face resimţit în întreaga încãpere, imaginea-i fiind întoarsã de fiece oglindã existenta în salã. Literele prind contur într-un ritm formidabil, rapid schiţându-se un cuvânt îngrijorãtor. MAPI – Medio Atlantic agency for Physical Investigations.
De luminã raze lungi în cadrul peisajului nocturn sclipeau, aducând la ivealã ascunşi demoni. Creşte noaptea, scade ziua tot mai mult, tabloul fiind scãldat într-un întuneric profund, ce-i confera partea sa de mister, fãcând ca luminoasele raze emise de elicopter sã fie tot mai accentuate, tot mai pãtrunzãtoare, tot mai edificatoare… .
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iti multumesc mult, Mihai, pentru compliment, si te pot asigura ca am sa continui sa scriu, caci asta este pasiunea mea... .
Felicitãri! Ai un stil plãcut, elevat, şi reuşeşti sã introduci cititorul într-o atmosferã misterioasã, înfricoşãtoare, aproape goticã pe alocuri. Mai aştept în genul acesta.
