M-am vazut nevoit sa inlocuiesc ghilimelele cu cratime, ca sa stiti. Scuzati-ma daca am incurcat cititorii.
Pe cand lent noaptea iar se-asternea,
Iar umbrele-n inceputul serii porneau sa cutreiere vazduhul,
Cu-un ger de nu-i cer sa stea sub el defel
Se ridica-o splendida lumina-n fantomatica atmosfera translucida.
Felinarele radiau sec un bajbait in noapte,
Perorand in vesnicie ne-ntrerupte soapte,
Misunau de nea fulgii de curent purtati agale.
-Fie-va faptele pe talere egale!-
Din intuneric o umbra aparea,
De-orice indoiala urma o stergea,
Pas cu pas ea complet se dovedea,
Aratandu-se pe lume ea se contura.
Umbra-si casca ochii tot mai tare,
Uimita de ce privirea-i asternea-n cale,
Fara de suflet ori de inima-i pare.
-Plecati-va capetele-n fata maretiei sale!-
Se topea-n intunericul sinistru fasaind,
Spulberand orice-urma de-ndoiala,
Strapungea viscolul in graba, vajaind.
-Lasa-ti trupul firav cuprins de-amorteala!-
Naluca-i tipa pe-ndelete totul,
De la-n vesnicie ascunse secrete,
Pan-la insusi marea taina-a domolului.
-Perfida minte sa-ntelegi doar nu-ti permite!-
-De ce murim cazand in uitare?-
-Fie-va voua tarana tare,
Caci indrazniti sa batjocoriti motivul
Vietii si al mortii, moftul!
Uitati-va-n jur!
Nimeni nu va-nconjoara!
Tind sa-nclin spre sperjur
Ca fiindu-va ocara!
Sunteti sortiti pieirii
Din vina intrinsecei voastre vreri,
Ca totul si toate sa va fie-n puteri
De-ntelegere cunoasteri!-
-Cine esti si aici ce faci tu?-
-Eu sant frica din fiecare dintre voi,
Eu sant ce-oricare vru, eu sant tu!
Nu-ncercati sa va deosebiti de noi,
Caci santem pe-aceleasi antice foi!-
-Voi cadea pe vesnicie-n al uitarii neant,
Odata ce viata-mi voi gasi sfarsita,
Ori voi fi-n al tuturor realm
Scutit de-o moarte sfirijita?-
-Nu exista om pe-acest Pamant
Care de moarte sa se scape,
De ce-ti trebuie loc pe-alt taram
Al mintilor surogate?
Esti slab, doresti nemurire!
Ti-o voi oferi, dar un ultim gand te-avertizez:
Odata dat, darul nu poate fi luat,
Schimbul se pecetluieste pe vecie,
Iar de-eternul regret nu ma responsabilizez!-
-Da-mi-o! Da-mi-o!
De cand o astept!
Da-mi-o! Da-mi-o
Sa o strang la piept!
Atat imi mai doresc,
C-acest suflet sa nu misune far de-nteles,
Sa am promisiunea unui pitoresc
Sfarsit in subterana lume a lui Hades!-
-Fie-ti tarana tare,
Iar sufletul moale,
Caci ai cedat ispitei mele,
Si-ai cazut in vesnica mea apucare!-
Pomii se porneau sa tipe,
Caldura sufletului-ncepea a-ti fura,
El al carui pact te-ai oferit a accepta!
Ravnit-ai la ea de mic,
Pacat ca doar moartea-ti poate aduce nemurirea!