Aceasta povestire va fi updatata in fiecare zi in care voi mai scrie in ea.
Introducere
In zorii zilei de 18 aprilie o armada se aduna pe mirificele plaiuri ale campiei Augustine. Soldatii isi exprima nemultumirea pe fetele lor. Intre toti acei patrioti, o singura trasatura fizica iese in evidenta, ochii lor alungiti spre urechi, asemanatori cu cei ai mandarinilor din prezent. Sub ale lor armuri mandre stau ascunse straie de tarani, negustori si mai rar nobili. Cu totii purtau o spada in teaca si un arc in spate. in functie de talentele fiecaruia la aceste se mai adaugau din cand in cand o lance sau un iatagan, iar celor mai priceputi dintre flacai li se dadeau cate un scut magnific cu incrustatii din aur si argint, manerul era dintr-un fildes adus special de catre negustorii din est, facut pe masura palmei fiecaruia, iar scutul in sine avea un miez din otel dur acoperit cu un costum de lemn de mahon de cea mai buna calitate, peste care se adaugau, cum am spus mai devreme, incrustatiile din metale pretioase. Scutul era tinut intr-o sacosa de piele ce-l acoperea exact in intregime, precum o teaca ascunde palosul. orice rang ar avea, moralul lor era scazut, fara acea pofta de a-si servii tara. Parca ceva ii lovi-se cu putere.
In fruntea lor, calarind un superb cal alb, mare si voinic, sa afla un om de statura scunda, cu cateva fire de par ce ieseau de sub al sau coif. omul asta parea ca era mic, de o varsta frageda, dar, pe fata sa se puteau citii anii de experienta si varsta sa reala, care, probabil era in jur de 33-35 de ani. ochii sai erau diferiti de cei ai celorlalti soldati, ei exprimau puterea si blandetea acestui personaj, avand o nuanta ce pare a fi turcoaz, dar, oricum, era greu de citit asta, ochii sai fiind ascunsi de-al sau par blond. Greu de zarit, deasupra ochiului stang se afla o cicatricece pare a se prelungii pana pe crestetul capului.