a muri sau a lãmuri moartea –
aceasta-i experienţa dezechilibrantã:
there’s nowhere to die;
(omul, lãsându-se ispitit
a adus în lume
moartea asumatã –)
levitãm deşi evitãm...
nostalgia este totul – porţie de destin,
speranţa nu e nimic,
nu existã alt sens al trãirii:
totul redus la tãcere,
totul redus la absurd…
trãiţi clipa de inspiraţie/mirare,
când fructul oprit devine obsesie...
pãstreazã pentru mai târziu
rugãciunile pronunţate rãspicat,
ai ochilor fie desfãtarea,
îmbrãţişare entuziastã a orizontului –
ecou al luminii,
amurg demiurg,
amestec de nori şi speranţã,
vãzduhul, ranã în azur,
vãzduhul, ranã suveranã…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O intreaga filozofie aici, in culori de existentialism. Inspirate versuri, intr-adevar.
,,ecou al luminii,
amurg demiurg,
amestec de nori şi speranţã,
vãzduhul, ranã în azur,
vãzduhul, ranã suveranã…' Remarc aceste versuri dar toata poezia este inspirata.
