Copilaria mea-i un basm de fericire
As medita prelung la clipele din ea
Oricat mi-as pune dorul sa dainuie misterul,
Tot n-o so regasesc,razand,la poarta mea.
O fericire tandra venita timpuriu...
Se-apleaca sfidator prin camera pustie
Lumina tineretii,o albie cereasca
Atinge-un prag febril de nostalgie.
Cu dor aprins sau fara dor
Alerg mereu spre inimile lor,
Rasunetele noastre de copii
Aduc doar ploi din norii plumburii.
Dulce speranta din mine!
Fa-ma sa ma ridic putin cate putin;
Linistea sufletului mi-arunca
Sageti in trupul meschin.
Destinul luminat de bunul Dumnezeu
Aprinde-n dar podoaba sufletului meu
Miracolul trairii in viata de apoi,
Ne nastem si murim,ca niste sfinti eroi.
