În ultimii ani se pare cã societatea a dorit o schimbare
fiecare înţelegând acest lucru în felul sãu
unii aleargã dupã razele de soare
sperând sã pescuiascã una pentru a-şi încãlzi cãminul
alţii aleargã dupã lunã
pentru a-şi putea ţine în braţe cât mai mult iubita
sunt şi cei care merg la bisericã
sã aprindã o lumânare
atât pentru cei vii
cât şi pentru cei morţi.
În general
oamenii
se vãd cu aripi
trec prin toate vãmile şi ajung la poarta Raiului
dar uitã
cã drumul zilnic spre casã
spre locul de muncã
şi l-au presãrat cu indiferenţã
iar sufetele care cer ajutor se sting uşor
fãrã ca ei sã observe.
Aşa s-a întâmplat ieri, azi
poate şi mâine
îmi era foame
norcul meu fiind un câine
care înţelegându-mi privirea
mi-a întins o bucatã de pâine.
Nu credeam
sã mã hrãneascã
şi el
pe mine.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Framantari multe si profunde izvorasc din aceasta poezie, citind-o nu ai cum sa nu meditezi la viata de toate zilele.
Nobleţe, loialitate sunt stãri, atitudini pe care omul, din pãcate, începe sã le uite, sã le ignore. Norocul nostru cã mai sunt şi alte suflete pe lumea asta de la care încã mai putem învãţa, asta dacã suntem în stare sã ne scoatem din cap aerele cã suntem buricul universului. Îmi place mesajul, foarte frumos!