Privit din vitrinã
trupul pare a fi o sitã prin care se poate cerne sufletul
mângâi geamul încercând sã-l decupez
vreau sã ajung la tine
trãiesc cu sentimentul cã voi cunoaşte
orgasmul
datoritã mâinilor pierdute printre sâni
te vãd precum o cuşcã din care nu vreau sã mai ies
sunt în stare sã arunc cheia în neant
sã acopãr amorul cu o mantie
bine capsatã de piele
nimeni nu are voie sã ne deranjeze
vãd, deja,
şi finalul
în care desenez din fumul unei ţigãri
inimi pe tavan.
Jocul pisicii cu lumina îmi deranjeazã gândurile
planurile
arãtându-mi realitatea care nu face parte din vitrinã
m-am înşelat
sunt un kilogram de firimituri
aruncat într-un tablou de Picasso
din care porumbeii se hrãnesc.