Din grãdina Edenului
Dumnezeu a cules
dorinţele
speranţele
visele
fericirea
tristeţea
lacrimile
pãmântul
gândurile
porii
(poate a visat o reţetã
sau poate s-a plictisit sã fie singur)
si le-a scãpat în malaxor
dupã şase zile
m-am nãscut
eu
omul.
În a şaptea zi
s-a odihnit
uitând cã acest aparat
nu m-a învãţat sã merg
sã-mi caut hrana
zâmbetul.
Poate
dacã ar fi ştiut
cã-mi place mãrul
şi-ar fi planificat odihna
mult mai târziu.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Interesanta! Toate drumurile duc la mar. Marul lui Adam( anatomic vorbind) are forma unei carti deschise si este mai proeminent la barbati din cauza testosteronului, apoi Paris si marul discordiei, marul lui Newton ....
O abordare sincerã şi personalã a genezei şi a întregii poveşti dintre om şi Dumnezeu. Ai inspiraţie foarte bunã. Îmi plac, în general vorbind, poeziile sau orice fel de scrieri care au curaj şi care dau curaj. Mulţi autori ocolesc subiectele biblice de teama vreunei pedepse divine sau cine ştie ce, ceea ce este absurd, ca sã nu zic prostesc. Dumnezeu, fie cã a vrut sau nu, ne-a dat acel liber arbitru pe care trebuie sã-l folosim la maxim, chiar şi în exprimãrile artistice.
3.
Din astfel de povesti imi place sa ma inspir in momentul in care astern cuvintele pe hartie...multumesc.
O filozofie profunda: poate Dumnezeu a avut si El unele scapari la facerea lumii. Odata aveam de parcurs inca 400 de km cu masina pana acasa si eram epuizat. Am vrut sa aleg solutia de a ma opri, dar stiam ca trebuie sa ajung cu orice pret. Mi-m facut o rugaciune si am plecat la drum. Dintr-o data am capatat o energie nebanuita si am ajuns fara probleme si fara oprire acasa. De atunci cred ca Dumnezeu a creat fiecaruia un cont ca la banca si atunci cand nu mai ai incotro, faci cerere si-l accesezi.