In cimitir
se aude doar galsul vantului
ce poarta sufletele spre cer.
Pe aleea luminata de un felinar
aprins de timp
o umbra isi face loc printre morminte
vrea sa inteleaga unde este
si cum a ajuns aici
nu-si da seama
vrea sa intrebe
dar peste tot este liniste
nu are cu cine vorbi
nici macar cu propriul intuneric.
Pluteste peste oceanul adormit
incercand sa-si aduca aminte
cine este,
striga dupa ajutor
dar nimeni nu-i da bacnota de un leu
pentru a-si citi povestea
in bobul de fasole.
In plimbare regasirii
un porumbel
se ofera sa-i ghiceasca
trecutul
in stele.
Prin gaura cheii
se strecoara
in viata ei
si nu-l cunoaste
pe acel barbat
de langa ea.
Dupa un secol de cautare
realizeaza ca este doar o umbra
ce nu are brate
o umbra
ce nu are buze
o umbra
ce nu are lacrimi
o umbra
ce nu poate oferi.
In cimitir
umbrele joca ciuleandra
plangand o sora
ucisa de trecut.