Oraşul,
plin de tãlpi imprimate pe ciment,
îşi cautã pulsul...
pe strãzile mute
chipuri plictisite joacã şah cu propriile idei...
Privit în fiecare zi
ceasul, pudic de fel,
rupe contractul cu timpul...
Geamurile murdare nu permit luminii
sã intre în aşternuturi,
iar cafeau vãrsatã pe birou
înţelege viitorul mai uşor...
Copiii îşi ridicã propria plajã
langã cişmeaua din cartier,
copacii merg la urgenţã...
având plãmânii îmbâcsiţi...
iar poştaşul, deşi plouã de douã zile,
ne aduce gândurile la timp...
Elevii îşi cautã dragostea în pauza mare,
îşi urmãresc paşii, gândurile,
scriu versuri de amor...
pãrinţii stau liniştiţi în bãnci
aşteptând strigarea catalogului...
Undeva...în piaţã...
bãtrânii, uitaţi de vreme,
îşi negocieazã existenţa.
în timp ce oraşul este plin:
de maşini ascunse în gropi,
de taximetrişi ce au multe
curse spre cimitir,
de semafoare ce-şi schimbã culoarea
în funcţie de bacnotã,
de fete ce cunosc amorul
pe bãncile din parc...
Oraşul are şi deşeuri...
uneori...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Felicitãri! Poemul are cadenţa monotonã tipicã unui peisaj citadin sordid în care oamenii - marionete îşi duc povara existenţei al cãrei sens le scapã, pentru cã...de ce nu....dincolo e o transcendenţã goalã, o idealitate fãrã conţinut.
Ai redat foarte real aspectul cotidian al oraşului. Lucrurile par, într-adevãr, cu susu în jos, dar ãsta e oraşul şi toatã nebunia pe care o vede zi de zi este, pânã la urmã, frumuseţea lui (între ghilimele).
3.
Si orasul e oglinda vietii pe care suntem obligati sa o traim.Un peisaj trist dar real, descris fidel in poezie.